Asa cum am promis, a sosit momentul sa va arat la ce am mesterit zilele astea! Cu ocazia unui concurs local de fotografie, am decis ca e momentul sa particip si eu cu cateva poze. Tema este generoasa: portret. Modelul a fost prietena si colega mea de la curs, Raluca, careia i-am pozat si eu luna trecuta, pentru expozitia ei personala de pictura si fotografie :-)
Nu comentez foarte mult pe marginea pozelor, va las pe voi sa o faceti. Vreau sa spun doar ca mi-a placut foarte mult sa lucrez cu ea, este un model ideal! In schimb munca de fotograf este destul de istovitoare. Desi sedinta a durat doar o ora si jumatate, la final eram epuizata! Dar si cu un zambet larg pe fata si cu o satisfactie total noua pentru mine!

Si ca sa vedeti ca nu merg doar la concerte agitate, aici am fost eu aseara:

Intr-o seara mi-am dat intalnire cu o prietena in clubul nostru preferat. Genul ala de club in care poti merge sa iti tragi sufletul dupa ce ai facut curatenia de primavara in tot apartamentul, fara ca sa fie nevoie sa te mai schimbi de hainele de casa.

Am ajuns la timp, sunt puctuala mereu. Ea nu. Nici dupa o ora. Devenise deja stanjenitor sa stau singura acolo. Am mai comandat ceva si ma prefaceam ca sunt ocupata cu Nikon-ul meu. Atunci l-am revazut. M-a salutat ca si cum ne despartisem de dimineata:
-Photogirl! Ce faci?
6 ani. Atat au trecut de cand ne-am vazut ultima oara.
-Crispin? Doamne, ce mai faci? Esti neschimbat!
Asta era adevarat. Si incredibil. Arata absolut la fel ca atunci cand ne intalneam pe scara exterioara a blocului nostru din New York, ca sa putem fuma, obositi , cate o tigara inainte de a merge fiecare la culcare. Avea aceeasi constitutie, nici un gram in plus sau in minus, nici un rid. Era atat de ireala aparitia lui acolo, in cealalta parte a lumii, cu zambetul lui impietrit, incat nu i-am pus nici o intrebare. Am povestit din nou, ca doi vechi prieteni, nimicuri (un pic de politica, un pic de muzica, noile mele poze..). La final, mi-am luat la revedere ca si cum urma sa ne intalnim a doua zi la birou, cu toate ca nu eram sigura ca o sa il mai vad vreodata.
-Photogirl, nu mai stiu cum sa ajung la hotelul meu. Ma ajuti?
Avea o camera alba, imensa, iar patul era acoperit de zeci de pernite, de toate formele. Am sarit in el ca intr-o piscina de copii, si ne-am vanat printre perne, apucandu-ne de ce prindeam si inecandu-ne de ras. Mi-a descheiat bluza intr-o secunda, exact cum o facea in noptile de pe scara.
-Mereu m-am intrebat cum reusesti? Cum de esti atat de rapid?
-Tine ochii deschisi de data asta si o sa vezi, mi-a raspuns razand.
L-am ascultat si l-am privit cum se misca cu incetinitorul, privindu-ma fix in ochi. Si-a ridicat incet mainile, si, cu fiecare miscare sacadata a lor, cate un rand de brate ii apareau in locul ramas gol, pana cand s-a transformat intr-un soi de Vishnu blond, mirosind a apa de mare. Bratele noi ii apareau de peste tot, de pe umeri, stern, pana si de pe abdomen. Ba chiar au inceput sa dea nastere, la randul lor, la mici perechi de aripi, grasute si roz. Devenise o sfera de maini frematatoare, care se multiplicau la fiecare unduire. Atunci am inchis ochii din nou!

Raspunsul meu la leapsa! Am incercat sa il fac in asa fel incat sa nu includ in el cele 10 puncte de la postul de mai jos, care raman pe primul loc.

10 chestii care ma ajuta sa supravietuiesc:

1. Speranta. Pentru ca cele mai frumoase zile din viata mea sunt cele care vor veni.



2. Intimitatea. Pentru ca cei din jur nu imi pot citi gandurile.



3. Ignorarea prezentului. Pentru ca atata timp cat respir, trebuie sa merg inainte.



4. Oamenii. Pentru ca am descoperit destul de devreme ca, in final, toti ma vor dezamagi.




5. Tehnica din generatia mea. Pentru ca viata ar fi extrem de anosta fara ea.



6. Uratenia si rautatea. Pentru ca ma fac sa apreciez lucrurile sublime.




7. Oja neagra. Pentru ca nu am alte carti de vizita.



8. Ciocolata. Pentru ca nu este ilegal sa o consumi in public.



9. Ochelarii de soare. Pentru ca sunt oarba fara ei.



10. Medicamentele. Pentru ca imi place sa fiu dependenta de ele.

Treaba asta cu titlurile in romana e chiar grea! Ca dovada, cel de azi! Dupa ce am stat si mi-am intors creierii pe toate partile, doar asta a iesit. Nici eu nu stiu de unde :-)

Asa, leapsa de azi, sa enumar 10 lucruri care imi plac. Ce ma fac insa daca nu imi plac asa de multe lucruri in viata?

1. Fiul meu. Pentru locul lui pe aceasta lista nu cred ca mai e nevoie de explicatii.



2. Familia mea.


3. Siguranta noastra (cu absolut tot ce inseamna asta).


4. Muzica. Nu de orice fel, dar de multe feluri.


5. Fotografiatul. Oriunde, oricand dar nu pe oricine (sunt la faza aia teribilista in care nu fotografiez persoane care nu imi plac).

6. Calatoria. Eh, la punctul asta trebuie sa recunosc ca imi place sa calatoresc cam peste tot si oriunde, cu conditia sa fie un loc nemaintalnit de mine. Unele locuri imi plac insa asa de mult incat revin cat de des pot.


7. Soarele. Desi imi face rau.


8. Dulciurile. Desi si ele imi fac rau. As manca dulciuri la micul dejun, pranz si cina, daca as sti ca nu ma fac cat o balena. Dar nothing tastes as good as being skinny :-)

9. Imi place sa rad, chiar si atunci cand imi vine sa plang pe dinauntru.


10. Noaptea. Pentru ca noaptea iese la suprafata adevarata mea personalitate. Cred ca sunt vampir... :-)

A venit momentul sa incep sa va arat si pozele pe care le-am facut in Belgrad. Sunt foarte multe, asa ca ma voi intinde pe mai multe posturi. Nu am fost un turist tipic, am pozat doar ce m-a atras, si am omis multe obiective demne de vizitat.


Un felinar aprins ziua. Asta mi-ar prinde mie bine in viata de zi cu zi, ca si asa nu vad lucrurile clar nici pe lumina...


Oare sa ma indrept spre lumina, sau sa fug cat mai am timp?


Ghici care sunt eu? Asta cred ca a fost cea mai relaxanta priveliste de anul acesta.


Cred ca fiecare oras trebuie sa aiba babuta lui care sa hraneasca porumbeii din piata centrala, cainii vagabonzi si sa mangaie pisicile ratacite.



Eh, eu ii cred! O fi asta noul sport national?


Pe straduta asta am pasit alaturi de prietenii mei. Doar ca nu i-am intalnit inca.


Vreau si eu sa o cunosc pe doamna asta cu capul verde si cu un fiu cu trei ochi! Cred ca am fi de nedespartit!


Cum poate exista atata spatiu intr-un loc atat de stramt?

Probably the best beer in the world????? No! Definitely the best!


Vino la bila albastra!


Pe astea le-am vazut intr-un interval de 2 ore! Mai multe decat am vazut in intreaga mea viata in Romania. Si asta spune foarte mult despre doua popoare care nu sunt pe pozitii de egalitate, dar a caror valoare, din pacate, nu e reflectata de nivelul atins...

To be continued!

L-am cunoscut pe Hans intr-o dimineata blazata de Octombrie, intr-o brutarie de pe o micuta strada pietonala. Era plictisit de tot ce il inconjura, pana si de propria lui reflectie. Avea 37 de ani si un club de jazz in Amsterdam, unde turistii nu lispesc niciodata. Seara de seara barul era ticsit, iar partea cea mai buna era ca nu avea clienti fideli, nu suporta atasarea. Fetele erau mereu noi, altele, si nu era fortat sa schimbe amabilitati cu nimeni. Formatiile se schimbau si ele rapid, si oricum nu ii placeau muzicienii.

Statea in spatele meu si era iritat de faptul ca nu puteam sa ma decid ce prajituri sa comand. Ramasesem la doua variante, cocos sau banane. M-a repezit intr-o engleza latrata:

-Cele cu banane sunt mai dulci.

Am luat amandoi cate o duzina. Nu stiu de ce m-a insotit pret de vreo 10 minute dupa ce am parasit brutaria.

-De obicei pofta asta arzatoare de dulciuri ma apuca mai tarziu, pe la vreo 6. Si fumez doar seara, una sau doua tigari...

La coltul strazi a incetinit, m-a prins de brat si mi-a suflat in ureche:

- Blanche, vino sa ma vizitezi, dar singura! Fara cel mai urat om din lume...

Desi se potriveste ca nuca in perete aici, filmuletul de mai jos este pentru noul membru al familiei, caruia ii recomand cu toata caldura seriile Live at the Apollo (asta daca nu are probleme cu accentele scotiene sau irlandeze :-))