This world is another planet's hell

De ce nu imi pot aduce aminte de multe chestii care s-au intamplat acum 10 ani? De ce imi aduc aminte insa in detaliu zile intregi din copilaria mea, dar anii de liceu si de facultate se pierd intr-o pacla neagra din care doar intamplator mai razbate ceva. Azi noapte, chiar cu cateva minute inainte sa adorm, mi-am dat seama ca in ceata asta intunecata am intalnit o groaza de lume.

Acum cativa ani am stat o vara in America. Pe Crispin nu mai tin minte cum l-am cunoscut, stiu doar ca era canadian si obsedat de ideea ca viata lui se scurge fara ca el sa o poata influenta in vreun fel. Isi dorise foarte mult sa calatoreasca, dar ajunsese doar pana in New York, de unde nu se clintea. Si-a dorit sa devina un pictor vestit, dar lucra intr-un restaurant si nu mai picta decat cand il apucau depresiile. Isi dorise multi prieteni, dar lumea se cam ferea de el. Si desi facea eforturi disperate sa isi schimbe cumva cursul vietii, destinul parca ii facea in ciuda si ii bara toate tentativele. Intr-o seara, dupa vreo 3 beri, combinate cu una din starile lui albastre, mi-a spus ca era convins ca undeva in lumea asta exista o persoana care are parte de tot ce isi doreste el:
-E unul acolo, nu stiu unde, care imi traieste viata! Unul care calatoreste in locurile mele preferate, care are gloria mea si prietenii pe care mi-i doresc...
-Aaa, Crispin, e cam ciudata ideea asta a ta!
-Viata mea o sa vina inapoi la mine doar daca el va disparea. Inca nu l-am gasit, dar il caut de cativa ani deja. Stiu doar ca sta in New York.

Nu am mai vorbit cu el de atunci. Nu stiu ce i s-a mai intamplat, desi as putea afla foarte usor, o cautare de cateva secunde pe Google si gata! Dar imi e frica de ce pot afla, prefer sa cred ca viata pe care si-a dorit-o s-a intors la Crispin, fara ca el sa ajunga sa faca ceea ce avea in minte...