23 martie 2010

They came... they conquered... they left no victims!

Imi este inca foarte greu sa scriu ceva coerent despre concertul de sambata, pe care eu il asteptam de ani intregi! Ce pot eu sa spun acum despre un show care s-a derulat in fata ochilor mei ca o viziune psihedelica, 2 ore care au trecut intr-o singura clipire a ochilor. Si o tristete imensa la final, cand am realizat ca nu voi mai vedea in viata mea ceva asemanator, un alt show care sa se poata macar compara cu ce am vazut. As vrea sa descriu concertul printr-un singur cuvant: perfectiune! Dar nu pot, ”perfectiunea” este un cuvant mic, gri si sters fata de ce au facut cei 6 nemti.

Am avut un vis acum cateva luni, un vis nebunesc care ma surprindea. Insa sambata visul meu s-a transformat intr-o furnica dezorientata in fata realitatii, care luase forma unui tzunami de sunete, emotii si tunete.


Pozele sunt facute cu o sapuniera pe care o foloseam in facultate, si se vede... data viitoare nu voi mai face poze, voi fi cu ochii pironiti pe scena tot timpul.

Spectacolul lor pirotehnic este vestit deja, efectele sunt coplesitoare, completeaza perfect muzica, iar flacarile care tasnesc din toate partile scenei sunt atat de fierbinti incat le simteam cu usurinta si eu, desi aveam loc in tribune. Nu imi pot imagina cum este pentru ei, pe scena.



Till a fost magnific, implicat 200% in spectacol, fara ezitari, fara scapari, o voce puternica si subjuganta. Nici un derapaj, nici o greseala, neamt pana in varful sireturilor rosii!

Nici ceilalti nu s-au lasat mai prejos. Este hipnotizant sa ii vezi cat sunt de implicati in show-ul pe care il fac, desi acesta este repetitiv pana la epuizare. Toti cantau ca si cum o faceau pentru ultima data in viata lor, sareau, radeau, se invarteau, transpirau sub rafalele de flacari si articifii.

Singura mea nemultumire a fost ca in cele 2 ore nu stiam unde sa ma uit, la spectacol, la efecte, la public... Totul s-a derulat atat de impresionant incat mi-a fost incredibil de greu sa ii urmaresc pe toti, fiecare membru al formatiei era un spectacol in sine: Olli si Paul au dansat tot timpul si au ras, Richard s-a zbenguit si el si s-a invartit in cercuri ca un copil care a mancat prea multe dulciuri seara, Flake a facut vreo 20 de kilometri pe trademill-ul sau , Schneider a batut intr-un ritm frenetic la tobe, iar Till... Till e o forta a naturii, capabil sa isterizeze 20 000 de oameni cu o singura miscare a mainii sau clipire de ochi. E genul de om care ar putea mobiliza masele si ar putea porni un razboi de unul singur, pentru ca s-ar gasi zeci de mii de oameni sa il asculte orbeste.



Publicul belgradez merita un post separat. Au fost magnifici! Fapt remarcat pana si de cei de pe scena, care s-au declarat ulterior miscati de reactiile create. Arena in sine a fost impresionanta, ma tem ca vor mai trece ani buni pana sa avem si noi asa ceva. Organizarea, impecabila! S-a intrat lejer, desi eram o groaza de oameni, nu s-a asteptat nici o secunda. Am fost verificati si perchezitionati minutios in doar cateva clipe, si indreptati spre locurile noastre.

Totul a fost calm si randuit, pana ce au inceput sa cante Rammstein-ii, cand s-a dezlantuit iadul! Nu cred ca va puteti imagina mai mult de 20 000 de persoane, pe trei niveluri, in picioare (desi aveam loc pe scaun, nimeni nu a stat jos), cu mainile sus, sarind, cantand si urland la unison fara oprire, ca o armata de orci dezlantuiti. La un moment dat am avut impresia ca se va descentra pamantul din cauza vibratiilor cauzate de ritmurile sacadate pe care saream. Iar in unele momente tribunele cantau atat de tare incat ii acopereau pe cei de pe scena.



Vestitul inger de metal al lui Till, semn ca spectacolul e la final. Sublim si trist...

La final au ingenunchiat in fata publicului. Si am meritat din plin gestul lor! Pana si tantalaia de mine a sarit si urlat si cantat 2 ore, fara sa imi pese ca sunt singura romanca intr-o tribuna de sarbi surescitati.

Si daca experienta asta nu a fost destul de extrema pentru mine, ce a urmat a completat tabloul intr-un mod perfect: sarbatorirea evenimentului intr-un bar belgradez underground de heavy metal, unde am dansat 3 ore pe rock sarbesc!

Si nu pot sa ii uit pe noii prieteni extraordinari pe care i-am cunoscut acum, fani mult mai vechi si devotati decat mine, dar pe care sper sa ii revad cat de curand.

Si cateva filmulete de la concert, cu piesele mele preferate. Merita sa va sacrificati cateva minute si sa va uitati!


22 comentarii:

pepe spunea...

Alba, te invidiez. Parca nu eram asa de incantat, daca ne povesteai o excursie pe Luna. Chiar daca ai pus poze putine ( nu-i frumos !) am intrat putin in atmosfera ( pentru descriere, jos palaria!). Stiu baietii sa faca show, ce sa mai. Abia astept sa fie urcate filme pe youtube.

Blanche Neige spunea...

@pepe
Poze nu am facut prea multe pentru ca, din fericire, de data asta nu ele au fost centrul atentiei mele. Oricum aparatul e slabut si nu a facut fata prea bine conditiilor din jur (mai ales ca de vreo doua ori cineva mi l-a stropit pe el si pe mine cu cantitati considerabile de ceea ce eu sper ca a fost bere si nu altceva :-) ). In plus ca am fost atat de prinsa de ce se intampla pe scena, ca cu greu imi aduceam aminte sa il scot din buzunar. Data viitoare nici nu il duc cu mine, prefer sa ii sorb din priviri pe cei 6 :-)

Filmulete poti vedea deja pe forumul Rammstein.ro. Spor la vizionare, ai ce vedea!

pepe spunea...

Ehh, te cred. Ca tot asa patesc si eu . Uit sa filmez/fotografiez. In general prefer sa-mi pastrez amintirile in minte.

silavaracald spunea...

Fată, dacă ştiam pentru ce am bătut atâta amar de drum, te duceam la unitatea de pompieri din apropiere, într-o zi de demonstraţii pentru public! Iar de fondul sonor mă îngrijeam eu: un CD-două cu Cotabiţă şi Gabriel Dorobanţu! =))

Miju spunea...

reise, reise!
ma bucur mult pentru tine ca ai putut sa vezi un astfel de spectacol

altfel, intr-un fel ca silavaracald, eu nefiind un entuziast in general, imi amintesc doar ca dupa ce ieseam de la un film cu batai, in aleea intunecoasa a cetatii din spatele cinema Pacea din sibiu, m-as fi batut si cu cichician, iiihaaa!
adica: I Know the Feeling :)))

Blanche Neige spunea...

@pepe
Cam asa simt si eu acum. Desi am ratat mult din concert prin faptul ca nu puteam sa ma uit la toti 6 in acelasi timp. Acum recuperez si ma uit la filmarile de pe youtube.
@SLVC
Hai ca peste faza cu pompierii trec usor, ca si asa au un videoclip in care ii parodiaza (sa imi aduc aminte sa pun link-ul...). Da sa il compari pe Till cu Cotabita, ntz, ntz, tremur cu oroare la gandul asta :-)
@Miju
E un sentiment foarte nou pentru mine, sa imi placa foarte mult o formatie si sa apuc sa le si vad show-ul. Si daca acesta s-a dovedit a fi cu mult peste asteptarile mele... iti dai seama de efecte!

Anonim spunea...

Îmi pare foarte bine pentru tine.
Pentru că ai simţit atmosfera de la un concert în care cânţi ,dansezi, râzi, plângi, pluteşti, timpul se opreşte şi tu eşti conectat cu mii de fire invizibile la ceea ce se întâmplă.
La un concert de factura asta şi cei care ar ajunge din greşală acolo ar fi " magnetizaţi " de atmosferă şi ar participa.
Un concert susţinut de nişte PROFESIONIŞTI care îşi fac datoria (urât spus dar altfel nu-mi iese acum) şi fiind "convinşi" de ceea ce fac se distrează, cântă, dansează, râd, plâng cu publicul, IUBESC PUBLICUL.
Sincer îmi pare bine pentru tine că ai simţit avalanşa de senzaţii oferite de un concert BUN.
PS.
parcă merg şi la Bucureşti, nu ?

Blanche Neige spunea...

@kekee
Cum am spus, nu se poate descrie in cuvinte atmosfera, mai ales daca ajungi acolo deja entuziasmat de muzica lor, pe care o asculti non stop acasa.
Merg si la Bucuresti, iti dai seama ca aveam biletul in geanta din primele zile in care s-au pus in vanzare :-)

Anonim spunea...

Ai descris-o !
Cel puţin se simte entuziasmul.
Aşa-i că după un concert de talia asta îţi zici:
Dacă nu trăiam experienţa asta muream prost ?
E o chestie care te îmbogăţeşte sufleteşte şi îţi încarcă bateriile la maxim.
PS.
Închide ochii şi adu-ţi aminte cum vibra aerul.
:D

Blanche Neige spunea...

Am mai spus-o si in alte ocazii: sentimentul a fost sublim, pacat ca a fost urmat de o depresie adanca... Am avut iubiti de care m-am despartit si nu am suferit atat dupa ei, cat am suferit dupa terminarea concertului...

Anonim spunea...

=))

Blanche, esti teribila =))
Scuza-ma, ca nu-mi pot abtine rasul, dar la ultimul comentariu ai fost beton =))

Oricum ai descris foarte fain atmosfera, incat mie ca si cititoare mi-a fost ciuda ca nu am fost si io acolo!
Evenimentul de cel mai mare calibru la care am participat eu a fost cand a fost Stuttgat campionul Germaniei la fotbal si erau in oras un sfert de milion de oameni, ce cantau, dansau, radeau impreuna. Si faca incidente neplacute! O realizare din partea politiei extraordinara.

Anonim spunea...

Asta anomin am fost io, strigo :)

Anonim spunea...

Asta ultimul eram io strigo, nu stiu de ce nu mai intra :( Mai neobisnuit blogul tau ;)

Anonim spunea...

Si nici ceasul nu-ti mere bine :))

Anonim spunea...

Test, ca io cred ca totusi iti mere bine, numa' io m-am uitat aiurea. Chiar ca ai un blog ciudat: de ex. deasupra la cel ce comenteaza, sta data si ora celui ce a comentat inainte ntz ntz ntz... Ma dezorientezi si nu mai gasesc cavoul :))

silavaracald spunea...

Nebună eşti, Strigo! parcă te şi văd bâjbâind pe acolo şi apăsând pe butoane la întâmplare. Şi eu, care credeam că numai mie mi se întâmplă aşa ceva! :D
Blanche:
Scuze, nu Cotabiţă, am greşit!
Gabriel Dorobanţu! Hââ, ce zici? Se apropie un pic de Rammsteini, nu? ;)

Blanche Neige spunea...

@Laura
Mai, mai stau pe ganduri daca sa imi schimb interfata blogului, ca si asa cu greu am gasit una care sa ma reprezinte...
@SLVC
Doamne, mi-am facut trei cruci cand am citit ce ai scris :-))) hai ma ca n-o fi Till asta chiar Mister Univers, da nici chiar asa! Parca vad ca acum o sa te inspir sa mai vi cu comparatii din astea de sa imi stea inima in loc :-)

Anonim spunea...

vroia să zică:
Cătălin Crişan
iart-ooooooo!

Blanche Neige spunea...

Si tu, Brutus??????

Anonim spunea...

faci cum vrei , io oricum o sa intru pe la tine.
da faza cu înregistratu' e o rupere.
ia-ţi o temă de wordpress, şi se simplifică treaba.
dacă eşti meşteră şi studiezi un pic , poţi să personalizezi tema aleasă.
PS.
io oricum vin să te văd D
eşti prea nealcoşă ca să nu viu'.

Blanche Neige spunea...

@kekee
O sa ma butonez azi sa vad ce iese, desi si tema asta e preluata de pe wordpres... Si desi am incercat sa imi mut si blogul pe wordpress, aici ma simt mai bine.
Dar ca sa va simtiti mai bine, si eu ma inregistrez cand pun comentarii, de fiecare data.

Blanche Neige spunea...

Doamne, acum am citit cat de alandala am scris postul de mai sus. Se vede ca inca nu m-am activat pe ziua de azi!

Trimiteți un comentariu