Cover me in smoke

Am fost si eu una dintre cele 60000 de persoane care au ales sa isi petreaca seara de duminica in vant si frig, doar ca sa ii auda si sa ii vada pe cei de la AC/DC. Dar nu am regretat! Mai ales ca am profitat de moment sa ma intalnesc si cu prietenii mei, confrati in admiratia noastra pentru o anumita formatie nemteasca (he he, stiti voi care!). A fost un week-end greu, multa lume, multa mancare, mult umblat peste tot. Si ce frumos a fost!

Asa, hai sa ma intorc la povestea mea.

Duminica pe la 5 deja eram in zona concertului. Pe la vreo 5 si jumatate am si reusit sa intram in perimetrul respectiv, dupa ce am trecut prin mai multe filtre ale fortelor de ordine. Mda, mi s-a confiscat o ciocolata cu ocazia asta. Smechera de mine, am crezut ca pot sa ii pacalesc si sa trec cu ea, dar au fost mai vigilenti decat ma asteptam.

Concertul AC/DC incepea doar la 9 seara, dar inainte au cantat Down si Iris. Acum pe Iris i-am vazut de mai multe ori, si nu m-am agitat pentru ei. Dar pe Down nu i-as fi ratat pentru nimic in lume.



Si au fost extrem de punctuali! La 6 deja cantau de mama focului, si eu inca nu apucasem sa ma apropii suficient de scena... Asa ca mi-am cerut scuze prietenei mele (care a preferat sa stea mai in spate), si am parasit-o. Mi-am facut loc cu coatele pana am ajuns intr-un loc unde sa il pot si eu vedea pe solist si nu am respirat vreo jumatate de ora! A fost superb!


Asta este punctul cel mai apropiat de scena, la care aveam acces cu biletul meu...

Asta nu e poza facuta de mine, evident. E doar asa ca sa va arat pentru ce m-am agitat atat sa ajung cat mai in fata :) Daca inca mai sunteti curiosi, faceti o cautare pe Google cu Phil Anselmo.


Asa, intre timp au cantat si cei de la Iris. Iar eu mi-am parasit locul si m-am dus in spate la gasca cu care venisem.


Chiar ca am stat in spate, dar era singurul loc in care incapeam toti si aveam ceva vizibilitate. La distanta asta nici aparatul meu nu a mai facut fata. Dar il iert, ca la Belgrad si-a facut treaba cu brio.


Si au inceput cei de la AC/DC show-ul! Au fost atat de profesionisti si de perfectionisti, si au cantat impecabil, incat chiar ca nu am cuvinte sa va explic cum a fost!

Timp de doua ore au cantat si au fugit pe scena non stop. Si asta la anii lor!


Efectele de scena au fost si ele grandioase.


Cei din tribuna VIP au fost dotati cu cornite de dracusor, care luminau intermitent.



Nu va pot explica in cuvinte cum arata imaginea asta in realitate. Sute de cornite rosii clipocind intr-una, in intuneric, avand in fundal Casa Poporului...


Copii, tineri, batrani, toti inarmati de lupta!



La final un show de artificii, sa stie tot orasul ca AC/DC au trecut pe aici!


Si dezastrul din urma...

A fost extrem de frumos show-ul, si mai ales prestatia lor. Daca vreodata aveti ocazia sa ii vedeti live, in acest moment al carierei lor, nu o ratati! Eu am uitat si de frig, si de vant, si de faptul ca am stat in picioare 6 ore cu niste dureri de spate oribile. Am uitat pana si de toxiinfectia alimentara mostenita de la o shaorma din zona, nu la fel de ucigasa insa ca cea consumata de unii dintre prietenii mei, care nu au fost asa de norocosi ca mine, si au patit-o mai rau...