Into the pit again

Uite ca a venit momentul sa discut si despre ultima zi a festivalului, cea mai incarcata pentru mine, mai ales emotional. M-am infiintat inca de la prima trupa, si am avut noroc de o vreme superba! Nu a plouat, nu a fost nici prea cald, nici prea rece. Ceea ce m-a ajutat enorm, mai ales ca am stat 6 ore pana sa inceapa sa cante headlinerii....


Eram pregatita de lupta, dupa cum se vede! Si vopsita, ca indienii inainte de scalparea victimelor :))

De fapt el ne-a insemnat pe toti. Un neamt tare simpatic, venit singur in Romania pentru concertul Rammstein (de ce a venit el pana aici sa ii vada, cand ii poate vedea la el acasa mult mai des, asta nu am apucat sa il intreb...).


A fost prima data cand am vazut live prima trupa, Luna Amara, si au fost extrem de buni! Din pacate nu am facut prea multe poze, era momentul intalnirii cu o groaza de prieteni. Dar ii voi urmari de acum inainte.


Anathema a urmat, o trupa absolut superba! Muzica lor mi s-a parut frumoasa si pura, o insula de inocenta in marea de trupe metal de la festival. Daca vreodata aveti ocazia sa ii ascultati live, sa nu o ratati! Sunt sublimi! Si nu spun asta pentru ca erau extrem de prietenosi, si la trupele care au urmat au venit in public unde au dansat si au cantat de mama focului!


Si nici pentru ca au fost atat de draguti cand s-au pozat cu mine, he he.


Stone Sour au fost insa surpriza serii pentru majoritatea celor prezenti. Au degajat o forta si o energie incredibila!


Pe Alice in Chains i-am asteptat de ceva timp sa vina sa cante la noi, dar... live nu m-au impresionat. Poate din cauza nerabdarii de a-i auzi pe Rammstein, poate din cauza sonorizarii precare...


Un curcubeu sfios a aparut cu cateva minute inainte de show-ul incendiar al serii. Semn ca ne asteapta lucruri interesante.

Si nemtii si-au inceput show-ul!


Au cantat impecabil, fara nici cea mai mica scapare. Till a fost energic si sumbru, cu o voce puternica ce iti ingheta sangele in vine.


Efectele pirotehnice au parjolit aerul.

Din pacate locul meu nu a fost unul stralucit... Cu ocazia asta am aflat pe pielea mea cat de rau este sa fi scunda la un concert mare. Desi am topait la fel ca in seara precedenta, de data asta nu am mai vazut mare lucru. Si am fost nevoita sa ma mut in extrema drepta a scenei, de unde aveam o vizibilitate foarte buna, doar ca ma simteam un pic in afara evenimentelor...


Vestitul dus cu metal lichid al lui Till.


Toti au fost intr-o forma extraordinara. Nu au stat locului o secunda, s-au agitat, s-au invartit, au cantat pana la epuizare.

Iar cand nu cantau, scuipau flacari!


Exactitatea si perfectiunea cu care executau toate acordurile si miscarile era socanta. Cred ca doar nemtii pot produce ceva atat de complex intr-un mod care sa para extrem de facil pentru restul lumii.

Pe domnul asta l-am avut eu in fata tot concertul, si nu m-am suparat. S-a agitat si el ceva de groaza, la un moment dat canta si se rotea in cercuri, de atata adrenalina! Imi place extrem de mult sa urmaresc oameni care isi fac meseria cu o asemenea pasiune.


Cel mai dezbatut moment al serii, episodul in care Till se urca pe un tun in forma de penis si improasca spectatorii cu spuma. Unii prieteni de ai mei au fost un pic jigniti si atacati de gestul in sine, prea erotic pentru ei. Eu eram prea in dreapta scenei, si nu m-a atins spuma, asa ca nu a fost cazul sa ma simt lezata :)


Eh, desi nu am stat in centrul scenei, macar am stat la bariera :P

La final, au ingenunchiat in fata unui public care a meritat gestul pe deplin! Am fost foarte mandra de conationalii mei, au cantat, sarit si aplaudat tot concertul. Si au plecat acasa cu zambetul pe bune!