Blog happens!

It's not you, it's me!

2010-07-05T19:17:00.004+03:00

Uite ca a venit si ziua asta, mult mai repede decat am crezut. Ziua in care ma mut, pe un alt domeniu, mai prietenos cu prietenii mei. Ma simt ca in fata unui iubit caruia trebuie sa ii explic de ce l-am lasat, cand el nu se astepta la gestul asta. Si e la fel de aiurea, mai ales ca mie imi place Blogger... E usor de folosit si nu imi rup degetele si neuronii cand postez. Dar ma duc intr-un loc mai vesel, printre prietenii mei :)

De azi ma gasiti aici:

http://blanche.cotcodacii.ro/

Mai am ceva de bibilit de el, dar petrecerea poate sa inceapa!

Prima bere o dau maestrului IT (se stie el), si virtual, si in realitate :P

Into the pit again

2010-07-02T20:49:00.011+03:00

Uite ca a venit momentul sa discut si despre ultima zi a festivalului, cea mai incarcata pentru mine, mai ales emotional. M-am infiintat inca de la prima trupa, si am avut noroc de o vreme superba! Nu a plouat, nu a fost nici prea cald, nici prea rece. Ceea ce m-a ajutat enorm, mai ales ca am stat 6 ore pana sa inceapa sa cante headlinerii....

Eram pregatita de lupta, dupa cum se vede! Si vopsita, ca indienii inainte de scalparea victimelor :))

De fapt el ne-a insemnat pe toti. Un neamt tare simpatic, venit singur in Romania pentru concertul Rammstein (de ce a venit el pana aici sa ii vada, cand ii poate vedea la el acasa mult mai des, asta nu am apucat sa il intreb...).

A fost prima data cand am vazut live prima trupa, Luna Amara, si au fost extrem de buni! Din pacate nu am facut prea multe poze, era momentul intalnirii cu o groaza de prieteni. Dar ii voi urmari de acum inainte.

Anathema a urmat, o trupa absolut superba! Muzica lor mi s-a parut frumoasa si pura, o insula de inocenta in marea de trupe metal de la festival. Daca vreodata aveti ocazia sa ii ascultati live, sa nu o ratati! Sunt sublimi! Si nu spun asta pentru ca erau extrem de prietenosi, si la trupele care au urmat au venit in public unde au dansat si au cantat de mama focului!

Si nici pentru ca au fost atat de draguti cand s-au pozat cu mine, he he.

Stone Sour au fost insa surpriza serii pentru majoritatea celor prezenti. Au degajat o forta si o energie incredibila!

Pe Alice in Chains i-am asteptat de ceva timp sa vina sa cante la noi, dar... live nu m-au impresionat. Poate din cauza nerabdarii de a-i auzi pe Rammstein, poate din cauza sonorizarii precare...

Un curcubeu sfios a aparut cu cateva minute inainte de show-ul incendiar al serii. Semn ca ne asteapta lucruri interesante.

Si nemtii si-au inceput show-ul!

Au cantat impecabil, fara nici cea mai mica scapare. Till a fost energic si sumbru, cu o voce puternica ce iti ingheta sangele in vine.

Efectele pirotehnice au parjolit aerul.

Din pacate locul meu nu a fost unul stralucit... Cu ocazia asta am aflat pe pielea mea cat de rau este sa fi scunda la un concert mare. Desi am topait la fel ca in seara precedenta, de data asta nu am mai vazut mare lucru. Si am fost nevoita sa ma mut in extrema drepta a scenei, de unde aveam o vizibilitate foarte buna, doar ca ma simteam un pic in afara evenimentelor...

Vestitul dus cu metal lichid al lui Till.

Toti au fost intr-o forma extraordinara. Nu au stat locului o secunda, s-au agitat, s-au invartit, au cantat pana la epuizare.

Iar cand nu cantau, scuipau flacari!

Exactitatea si perfectiunea cu care executau toate acordurile si miscarile era socanta. Cred ca doar nemtii pot produce ceva atat de complex intr-un mod care sa para extrem de facil pentru restul lumii.

Pe domnul asta l-am avut eu in fata tot concertul, si nu m-am suparat. S-a agitat si el ceva de groaza, la un moment dat canta si se rotea in cercuri, de atata adrenalina! Imi place extrem de mult sa urmaresc oameni care isi fac meseria cu o asemenea pasiune.

Cel mai dezbatut moment al serii, episodul in care Till se urca pe un tun in forma de penis si improasca spectatorii cu spuma. Unii prieteni de ai mei au fost un pic jigniti si atacati de gestul in sine, prea erotic pentru ei. Eu eram prea in dreapta scenei, si nu m-a atins spuma, asa ca nu a fost cazul sa ma simt lezata :)

Eh, desi nu am stat in centrul scenei, macar am stat la bariera :P

La final, au ingenunchiat in fata unui public care a meritat gestul pe deplin! Am fost foarte mandra de conationalii mei, au cantat, sarit si aplaudat tot concertul. Si au plecat acasa cu zambetul pe bune!

Obey your master!

2010-06-29T22:33:00.008+03:00

Ei uite ca m-am intors vie si nevatamata dupa lungi chinuri petrecute la festivalul Sonisphere! Glumesc, am fost in Rai trei zile si acum o sa umblu cu un zambet tamp pe fata cel putin o luna :) Cum am multe de povestit, o sa impart evenimentul in doua postari, sa fiu sigura ca nu va plictisesc prea mult.
Asa, am ajuns cu greu in Bucuresti dupa o saptamana in care am fost mai mult moarta decat vie. Nu ma puteam tine pe picioare, dar m-am umflat cu vitamine, am tras adanc aer in piept si am pasit cu curaj! Trenul meu a avut intarziere cel putin 2 ore, si eram la un pas de a-i pierde pe preferatii mei din prima seara, Volbeat. Au inceput sa cante la 5 minute dupa ce am trecut de bariera de paza :)

Au facut spectacol nordicii! In plus mai erau si frumusei nevoie mare, in ciuda tatuajelor si vocilor profunde. Daca ati vrut vreodata sa auziti cum suna Elvis pe ritmuri de metal, ascultati-i si nu o sa va para rau!

V-am zis eu ca nu e de aruncat domnul! Dar se uita cam chioras la berea aia, cred ca ii era si lui sete :)

Am inceput cu dreptul, adica cu o ploaie sanatoasa, rara dar persistenta. Moment bun de folosit pelerinele din dotare. Si de rupt, cum s-a intamplat cu a mea... Dar macar a fost roz si nu am trecut neobservata!

Tot mai multi nori... Si baietii de la Volbeat tot mai simpatici! La un moment dat solistul ne-a consolat cand a vazut ca stam in ploaie. Ne-a spus: Stiu ca e nasol, dar putea sa fie mai rau, eu puteam fi Bono, si noi toti U2 :))) Eh, trebuia sa fiti acolo sa ca radeti si voi la gluma asta.

A continuat cu Manowar si Accept, din pacate nu erau pe lista mea... Desi cei de la Manowar au fost o supriza extraordinara, la un moment data un component al trupei a luat microfonul si a tinut un discurs de 10 minute in limba romana! Impanat cu expresii de genul: ati stat neclintiti in spatiul carpato-danubiano-pontic, in fata contropitorilor! Pai 90% din spectatori nu ar fi putut spune asta fara sa se balbaie la ora respectiva! Nici eu...desi bausem doar apa!

Dovada ca am fost acolo! Inarmata cu sapcuta cu Rammstein, sa se stie din start pentru cine am venit :)

A doua seara a fost show-ul The big four. Care, din pacate, pentru mine, s-a rezumat doar la Metallica... Nu ca nu mi-ar place si ceilalti trei: Anthrax, Megadeth si Slayer, dar cand am dat cu ochii de James mi s-a resetat mintea si nu am mai vazut si auzit altceva! E fenomenal omul asta! Mie imi place Metallica de prin clasa a 4 a (e genetic, stati linistiti), dar live sunt ceva de proportii cataclismice! Tot timpul cat au cantat am avut impresia ca sunt singura in Romexpo si ca ei canta doar pentru mine... Si au mai si cantat piesele mele preferate!

Singura parte negativa a fost faptul ca nu am vazut mare branza... Am incercat sa ma strecor in primele randuri, dar oamenii erau deja infierbantati de la primele trupe, si cam aveau chef de scandal. In plus o fana mai infocata ne-a batut la cap vreo 10 minute incercand sa ne convinga sa votam cu un anumit partid la urmatoarele alegeri, si a terminat apoteotic, vomitand pe noi! Asa ca m-am mutat mai in spate, de unde am vazut asta:

Mda, nici ecranele alea mari nu le vedeam bine. Dar asta nu m-a oprit! Restul concertului l-am petrecut topaind sus-jos, si tot i-am vazut pana la urma.

Kirk era tare simpatic cu chitara lui cu Dracula!

James e un frumos, ce mai! Din partea mea primeste titlul de frumosul serii. Si mai are si lipici la public. Glumele sale sunt deja vestite, cand vede ca publicul se infierbanta, il intreaba: Va place? Rapunsul vine imediat: DA!!! Si el: Bine, atunci La revedere! Cum sa nu il iubesti?

Si au mai avut si focuri de artificii! Ce, numai Rammstein sa vina cu focul de acasa?

Asta micul a fost mortal! A stat pe umerii tatalui sau si a dat din cap tot concertul. Prevad ca asa o sa fie si teroristul meu :)

La final, marea de pahare aruncate pe jos. Dar acum nu condamn pe nimeni, pentru ca eu nu am vazut un singur cos de gunoi cat am stat pe acolo...

Asta nu am prins-o eu, din pacate...

Si acum niste poze adevarate, facute de un profesionist veritabil (Chapeau, Petru!)

http://www.rockxpress.ro/galerii/sonisphere/metallica.html

(V-am zis eu ca e frumos foc?)

Credit: www.rockxpress.ro

They say: JUMP!

2010-06-23T10:23:00.008+03:00

De mult timp imi era dor de o plimbare prin oras, cu camera in mana. Duminica am luat Nikon-ul in stanga si micul terorist in dreapta, si am plecat fara tinta prin cartier, sa facem poze si sa ne distram.

Nu numai eu am facut poze, si juniorul era inarmat corespunzator!

Vedeti? Data viitoare ii voi pune si film in aparat (eu ii pregatisem o sapuniera cu care mai face el poze, dar a preferat Canon-ul asta pe film, care era gol), sunt tare curioasa ce va iesi.

Melcii sunt preferatii lui. Ai mei, nu prea...

Oare toti copii au tendinta asta de a se juca cu ei? Pe asta mai mai ca nu mi l-a pus pe lentila obiectivului, sa fie sigur ca iese bine in poza :)

Nu a ratat nici crengile copacilor, ca doar ne tragem din maimute, nu? :P

Oricum, nimic nu i-a captat atentia suficient de mult timp, pana si-a adus aminte de activitatea sa preferata... saritul! Si a inceput distractia! A sarit si a sarit, si a sarit, si iar a sarit, tipand: "Mami, fa-mi poza!" Am fost senzatia zilei pentru pietonii din zona, mai aveam un pic si se adunau ca la urs. De aia am tot schimbat locatia!

Jump!

And jump!

Jump again!

Two times!

And here we go again!

By myself, but never alone

2010-06-19T15:16:00.004+03:00

De ce ai atat de multi prieteni? De ce nu vrei sa pleci din orasul asta mic? De ce nu iti place sa faci poze? De ce mergi la atat de multe piese de teatru? De ce nu mai glumesti si tu din cand in cand? De ce nu iti place rock-ul? De ce nu iti cumperi mai multi pantofi? De ce nu iti plac sitcomurile? De ce nu porti niciodata rosu? De ce nu iti place sa visezi cu ochii deschisi? De ce nu esti curioasa?
Acestea sunt intrebarile care nu mi-au fost adresate niciodata.

Cu ei imi voi petrece vinerea viitoare :)

I'll turn you into me

2010-06-09T22:35:00.015+03:00

Crezi ca iti vei trai viata de unul singur, in intuneric si in izolare...stiu.

Ai iesit in lume si ai incercat sa te imprietenesti cu animalele care o populeaza, dar acest lucru te-a umplut de confuzie si de umilinta. Asa ca te-ai impleticit pana acasa si nu ai mai asteptat sa se intample nimic. Dar rafinamentul solitar al camerei tale te-a aruncat inapoi pe strazi, iar acum esti disperat si cauti contactul uman.

Si apoi ma intalnesti pe mine si intregul tau univers se schimba. Deoarece toate cuvintele pe care ti le spun reprezinta tot ceea ce ai dorit tu vreodata sa auzi. Si renunti la scutul de aparare impotriva lumii, deoarece eu sunt perfecta din toate punctele de vedere. Pentru ca te fac sa te simti puternic. Te simti atat de norocos! Dar ego-ul iti obtureaza perceptia si nu te obosesti sa te intrebi de ce merg atat de bine lucrurile. Vrei sa stii de ce? Deoarece sunt o mincinoasa! Te voi distruge si te voi transforma in ceea ce sunt...

Ma voi ascunde in spatele unui zambet si a unor ochi intelegatori. Iti voi spune lucruri deja cunoscute, si imi vei raspunde: Ma identific atat de mult cu tine! Si in tot acest timp cand tu ai nevoie de mine, eu te voi seca de viata, inca nu te-ai prins? La inceput ma vei considera o pacoste, dar la final vei fi dependent de mine. Si nu ma vei uita niciodata... Vrei sa stii de ce?

Nu stiu de ce simt nevoia sa mint si sa iti cauzez atata durere. Poate e ceva dinauntrul meu, poate e ceva ce eu nu pot explica, dar incurc mereu lucrurile si te mint... Mint, mint... dar daca imi mai dai o sansa, jur ca nu te voi mai minti niciodata! Deoarece acum imi dau seama de puterea distrugatoare a unei minciuni. E mai puternica decat adevarul. Nu imi vine sa cred cat am putut sa te ranesc! Iti jur ca nu te voi mai minti niciodata! Te rog, mai da-mi doar o sansa, nu te voi mai minti niciodata! Jur ca nu o sa mai spun nici o minciuna! Ha ha ha ha ha ha! Fraierule!

Acum luati aceste cuvinte, traduceti-le in Engleza (de unde si provin, de fapt), schimbati genul, si va iesi ceea ce e mai jos. Melodia asta e una dintre preferatele mele, si una dintre putinele care mi se par noi si proaspete de fiecare data cand le ascult. Pentru ca rock-ul nu e poluare fonica.

Wherever I may go

2010-06-06T20:06:00.005+03:00

Raliul Muresului

Ca si fotograf in devenire, nu puteam rata evenimentul asta! Desi nu am habar de condus, masini, viteza. Dar era o ocazie unica pentru mine sa imi exersez talentul la fotografiat bolizi rapizi. Si era si o premiera pentru mine, nu am mai fotografiat niciodata masini in miscare.

Pentru inceput mi-am facut mana cu masinutele astea frumoase, parcate la milimetru, inainte de marea cursa.

La asta nu pot spune decat ca este albastra. Mda, la atat se rezuma cunostintele mele referitoare la masini... :)

He he, nu sunt chiar atat de milimetric aliniate, cum credeam initial.

Mai intr-o dunga asa, ca si viziunea mea.

Asta chiar habar nu am ce e....

Si au inceput! Eu mi-am gasit cu greu un loc, mai ales ca partile interesante ale circuitului erau ticsite de oameni. Nici nu m-am putut apropia de ele... Am gasit o portiune mai calma, unde am avut suficient loc sa prin masinile in cadru, desi actiunea nu era foarte spectaculoasa aici.

Dintre toate pozele facute, aceasta este favorita mea. In plus si masinuta roz e draguta :)

Asa aratau la final. Imi imaginez ce surpriza neplacuta a fost pentru bietele insecte, care zburau linistite prin zona :)

Cel mai fericit spectator! Si tinand cont de faptul ca pozele astea le-am facut doar cu o mana, cu cealalta tinandu-l pe el, eu zic ca m-am descurcat bine.

Si o melodie, in ton cu evenimentul:

Put that thing back to where it came from!

2010-06-02T20:16:00.006+03:00

Am promis ca o sa va povestesc ce ni s-a intamplat ultima data cand am fost la o zi de nastere. Petrecerea in sine a fost reusita, sarbatorita ne-a invitat intr-un club mai rasarit din oras, unde am dansat pana ni s-au tocit pantofii. Distractia insa si-a atins amplitudinea in drum spre casa! Nu eram un grup foarte mare, din care la final am ramas doar 6, 4 tipe si 2 tipi, unul dintre ei fiind si soferul desemnat, care nu s-a atins de bautura toata noaptea. De restul nu pot spune acelasi lucru :) Eu nu am fost foarte in forma in seara respectiva, insa.
Clubul este la ceva distanta de oras, asa ca am avut un drum cam lungut pana acasa. Singura preocupare a soferului era sa nu fie oprit de Politie, isi uitase actele acasa. Bineinteles ca la intrarea in oras ne opreste un echipaj al Politiei. Ofiterul de serviciu e un tinerel, cu o mina extrem de serioasa:
-Actele la control, va rog!
Soferul, fastacindu-se, incepe sa se prefaca ca isi cauta actele in bord. Moment in care copilotul se decide sa ii sara in ajutor, adresand-se politistului, prin geamul deschis larg:
- Buna seara colega! Nu ne cunoastem? Si eu lucrez in aceeasi institutie cu tine, sunt la Resurse Umane.
Politistul e rece ca gheata, nu schiteaza nici un gest. Soferul, spasit, recunoaste intr-un final ca nu are actele la el.
- Cum adica nu aveti carnetul de conducere la dumneavoastra? Nu stit ca se pedepseste...
Nu mai apuca sa isi termine propozitia ca sarbatorita (sprituita bine), din spatele soferului, isi deschide geamul larg si il inspecteaza lung pe politist. Apoi, tragandu-i cu ochiul, il intreaba languros:
-Casatorit, casatorit, ei?
La replica asta politistul este interzis! Se inroseste brusc si, balbaindu-se din ce in ce mai tare, ne repede:
-Circulati, circulati!

Imi pare rau ca nu am avut aparatul la mine sa pot imortaliza momentul, a fost colosal! Reactia lui a fost de milioane, atat de genuina si umana. Normal ca noi porcovanii am ras cu lacrimi pana acasa si ne-am facut planuri similare de evitat politia pe viitor.

Asa ca, daca va aflati intr-o situatie asemanatoare, nu ezitati sa incercati si metode mai putin ortodoxe. Va trebui sa vi le gasiti pe ale voastre, ca pe prietena mea nu v-o dau sa va scoata din incurcatura!

Is there a standard anymore?

2010-05-28T19:25:00.013+03:00

Pe scurt, daca tot am discutat pe tema asta, am sa fac un top 10 al barbatilor care mie (subliniez asta cu trei liniute) mi se par frumosi. Nu neaparat talentati, destepti, carismatici sau bine imbracati, ci frumosi. Atat!

Locul 10. Johnatan Rhys Meyers.
Pentru ca are ceva care te face sa te uiti la el, desi nu esti convins daca iti place sau te irita pana la disperare.

Locul 9. Magnus Scheving
Pentru ca e un atlet desavarsit care ii invata pe copii sa manance sanatos si sa faca mult sport. Doar e Sportacus :)

Locul 8. Christian Bale
Pentru aerul misterios si elegant pe care il degaja.

Locul 7. Robbie Williams
Pentru ca a fost mereu un iepuras rebel.

Locul 6. Josh Holloway
Pentru ca sunt dependenta de Lost si pentru ca e un bad boy blond foarte reusit.

Locul 5. Brian Molko
Pentru ca este singurul barbat cu aspect androgin care imi place.

Locul 4. Matthew Fox
Pentru zambetul molipsitor si ochii sai revolver.

Locul 3. Collin Farrel
Pentru privirea diabolica si zambetul infantil.

Locul 2. Johnny Depp
Pentru ca este perfect!

Locul 1. Ewan McGregor
Pentru ochii ireali, zambetul ireal, parul ireal si corpul ireal. Si pentru ca toate astea se combina intr-un om care este ireal de frumos, dupa mine :)

Ok, acum puteti sa dati drumul comentariilor :) Am spus de la inceput ca acestea sunt parerile mele, si imi imaginez ca o groaza de lume nu va fi de acord cu ele. Dar tocmai de asta sunt personale si nu i le impun nimanui. Promit ca in curand o sa imi iau revansa, si voi face si topul femeilor care mie mi se par frumoase.

Si ma soeur ar trebui sa ma premieze, ca in topul asta nu a aparut nici un neamt de al meu, si nici vreun rocker nervos. Si nu l-am pus nici pe Hugh Jackman... ca prea il lauda restul lumii, si nu mai are nevoie si de pretuirea mea :P

Si o melodie care se potriveste cu atmosfera din postul asta:

I'm staring right back at myself

2010-05-22T20:53:00.007+03:00

De ceva timp tot incearca ma soeur sa ma faca sa imi largesc orizonturile muzicale. Si are dreptate, am ascultat Rammstein excluziv timp de cateva luni, era momentul sa ma uit si in jur putin.

Asa ca am inceput, strategic, sa ascult intai jazz. A fost foarte frumos, dar nu mi s-a lipit de suflet...

Am continuat cu chill out. Aici chiar mi-a placut, dar parca lipsea ceva, acel ceva care ma face sa ascult obsesiv cate o piesa zile intregi.

Coutry music, mult Kenny Rogers, dar m-a intristat foarte mult si am trecut repede la altceva.

Reggae! Eh, asta e mai pe sufletul meu, dar l-as fi apreciat mult mai mult daca as fi trait acolo unde se canta. Dar si asa, este preferatul meu, dupa rock, bineinteles!

Incet incet, se epuizau toate... Pana cand, in pregatirile mele pentru concertul AC/DC, am dat de el! Unicul si inegalabilul Phil Anselmo, fostul frontman de la Pantera (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc), si actualul de la Down.
In sfarsit am dat de un album de care nu m-am putut desparti zile intregi, si de o voce care da dependenta. Dar la partea asta cred ca ma soeur ii va regreta amarnic pe cei de la Rammstein :), care, in comparatie cu americanii mei, par de-a dreptul eleganti si sobri. Uite de ce:

Si asta e inca una dintre cele mai calme melodii de ale lor!

Eh, si daca solistul mai arata si asa... e clar!

Mai ales ca am apucat sa il vad si live!

Oricum, astept momentul in care o sa mi se sugereze sa nu imi mai ascult asa de mult noua descoperire, si voi trece mai departe, probabil la death metal :)))))

Acest post este totusi un pamflet, si trebuie tratat ca atare! Adevarul este ca noua mea feblete muzicala sunt ei:

Glumesc, glumesc!

Acum, pana sa sara familia cu camasa de forta, nu e adevarat ca tot Phil e mai bun? Mai ales ca acum s-a cumintit si a ajuns sa tina si prelegeri pe la facultati, in legatura cu pericolele consumului de droguri (desi ar trebui sa fie ilegal sa arate atat de bine la cei 42 de ani ai sai, dupa o viata de sex, drugs and rock n roll, toate duse la extrem) :

Na, gata cu gluma! Dragostea mea ramane Rammstein si numar zilele pana la venirea lor in tara!

Cover me in smoke

2010-05-17T22:00:00.008+03:00

Am fost si eu una dintre cele 60000 de persoane care au ales sa isi petreaca seara de duminica in vant si frig, doar ca sa ii auda si sa ii vada pe cei de la AC/DC. Dar nu am regretat! Mai ales ca am profitat de moment sa ma intalnesc si cu prietenii mei, confrati in admiratia noastra pentru o anumita formatie nemteasca (he he, stiti voi care!). A fost un week-end greu, multa lume, multa mancare, mult umblat peste tot. Si ce frumos a fost!

Asa, hai sa ma intorc la povestea mea.

Duminica pe la 5 deja eram in zona concertului. Pe la vreo 5 si jumatate am si reusit sa intram in perimetrul respectiv, dupa ce am trecut prin mai multe filtre ale fortelor de ordine. Mda, mi s-a confiscat o ciocolata cu ocazia asta. Smechera de mine, am crezut ca pot sa ii pacalesc si sa trec cu ea, dar au fost mai vigilenti decat ma asteptam.

Concertul AC/DC incepea doar la 9 seara, dar inainte au cantat Down si Iris. Acum pe Iris i-am vazut de mai multe ori, si nu m-am agitat pentru ei. Dar pe Down nu i-as fi ratat pentru nimic in lume.

Si au fost extrem de punctuali! La 6 deja cantau de mama focului, si eu inca nu apucasem sa ma apropii suficient de scena... Asa ca mi-am cerut scuze prietenei mele (care a preferat sa stea mai in spate), si am parasit-o. Mi-am facut loc cu coatele pana am ajuns intr-un loc unde sa il pot si eu vedea pe solist si nu am respirat vreo jumatate de ora! A fost superb!

Asta este punctul cel mai apropiat de scena, la care aveam acces cu biletul meu...

Asta nu e poza facuta de mine, evident. E doar asa ca sa va arat pentru ce m-am agitat atat sa ajung cat mai in fata :) Daca inca mai sunteti curiosi, faceti o cautare pe Google cu Phil Anselmo.

Asa, intre timp au cantat si cei de la Iris. Iar eu mi-am parasit locul si m-am dus in spate la gasca cu care venisem.

Chiar ca am stat in spate, dar era singurul loc in care incapeam toti si aveam ceva vizibilitate. La distanta asta nici aparatul meu nu a mai facut fata. Dar il iert, ca la Belgrad si-a facut treaba cu brio.

Si au inceput cei de la AC/DC show-ul! Au fost atat de profesionisti si de perfectionisti, si au cantat impecabil, incat chiar ca nu am cuvinte sa va explic cum a fost!

Timp de doua ore au cantat si au fugit pe scena non stop. Si asta la anii lor!

Efectele de scena au fost si ele grandioase.

Cei din tribuna VIP au fost dotati cu cornite de dracusor, care luminau intermitent.

Nu va pot explica in cuvinte cum arata imaginea asta in realitate. Sute de cornite rosii clipocind intr-una, in intuneric, avand in fundal Casa Poporului...

Copii, tineri, batrani, toti inarmati de lupta!

La final un show de artificii, sa stie tot orasul ca AC/DC au trecut pe aici!

Si dezastrul din urma...

A fost extrem de frumos show-ul, si mai ales prestatia lor. Daca vreodata aveti ocazia sa ii vedeti live, in acest moment al carierei lor, nu o ratati! Eu am uitat si de frig, si de vant, si de faptul ca am stat in picioare 6 ore cu niste dureri de spate oribile. Am uitat pana si de toxiinfectia alimentara mostenita de la o shaorma din zona, nu la fel de ucigasa insa ca cea consumata de unii dintre prietenii mei, care nu au fost asa de norocosi ca mine, si au patit-o mai rau...

I'm the firestarter

2010-05-09T21:56:00.007+03:00

Daca tot m-a bazait SLVC ca de ce m-am dus sa ii vad pe nemtii mei in concert, cand puteam sa ma duc la unitatea locala de pompieri (cica cu acelasi rezultat :)), am facut-o! De fapt au venit ei la noi, adica in centrul orasului, pentru inaugurarea achizitionarii unui numar destul de impresionant de autospeciale. Bucuria mea, am apucat sa fac o groaza de poze!

Si au inceput sa soseasca!

As vrea sa pot comenta mai multe pe marginea lor, dar nu ma pricep... Stiu doar ca sunt folosite la stingerea incendiilor, iar unele pentru descarcerare. Aici eu eram convinsa ca e o trapa de te lasa sa patrunzi intr-un spatiu similar cu cel al unei ambulante. Dupa prima tentativa de a deschide chestia asta, pompierul de serviciu mi-a explicat ca de fapt este un spatiu de depozitare a echipamentelor lor. He he, cred ca asa se distra in sinea lui de ignoranta mea :)

Asa, aliniate frumos! S-au miscat foarte repede, oragnizat, in 20 de minute erau toti in formatie de lupta.

Ce v-am zis!

Si mai de departe. Pentru poza asta m-am urcat intr-un turn mult prea inalt, am escaladat vreo 200 si ceva de trepte si am tremurat cu aparatul in mana pana am facut pozele. Da, am rau de inaltime... In plus imi si batea soarele din fata!

Ultimele pregatiri.

Am rezistat tentatiei de a ma urca pe scara :) Dar cred ca as fi facut niste poze tare interesante de acolo sus.

Rosul asta era superb! Rar am mai vazut asa o nunata frumoasa, vie si salbatica...

Asta e noul instrument la moda pe la noi, se numeste trombono-toba. M-am inscris la cursuri sa invat cum se canta la el:)

Fanfara, cuminti si organizati ca toata lumea.

Domnul acesta a fost preferatul meu! Ce mi-ar placea si mie sa am dexteritatea lui...

Data viitoare am de gand sa nu ratez parada militara de la 1 Decembrie! Just kidding!

...and I followed no one

2010-05-05T23:10:00.005+03:00

Vineri avem cea de-a doua expozitie. Adica noi cei de la scoala de foto (asa cum imi place mie sa ii spun pe scurt). Tema principala este "culoare pe culoare", cu conditia sa fie vorba de aceeasi culoare, de nuante diferite. Cele doua poze selectate, in cazul meu, sunt cele de mai jos. Probabil ca expusa va fi numai cea cu mostruletul verde, pe numele lui adevarat Veriga Lipsa (nu eu i l-am dat, e dintr-un film de animatie :)).

Si pe aceasta, una dintre preferatele mele. A fost realizata dintr-un impuls de moment, intr-o seara oarecare, la intrarea in sala de curs.

Maine aranjam sala, si vineri va fi marea deschidere! Pozele saptamana viitoare!

Albul este noul negru

2010-04-30T21:05:00.005+03:00

Asa cum am promis, a sosit momentul sa va arat la ce am mesterit zilele astea! Cu ocazia unui concurs local de fotografie, am decis ca e momentul sa particip si eu cu cateva poze. Tema este generoasa: portret. Modelul a fost prietena si colega mea de la curs, Raluca, careia i-am pozat si eu luna trecuta, pentru expozitia ei personala de pictura si fotografie :-)
Nu comentez foarte mult pe marginea pozelor, va las pe voi sa o faceti. Vreau sa spun doar ca mi-a placut foarte mult sa lucrez cu ea, este un model ideal! In schimb munca de fotograf este destul de istovitoare. Desi sedinta a durat doar o ora si jumatate, la final eram epuizata! Dar si cu un zambet larg pe fata si cu o satisfactie total noua pentru mine!

Si ca sa vedeti ca nu merg doar la concerte agitate, aici am fost eu aseara:

My boyfriend is not like my girlfriend

2010-04-22T22:15:00.009+03:00

Intr-o seara mi-am dat intalnire cu o prietena in clubul nostru preferat. Genul ala de club in care poti merge sa iti tragi sufletul dupa ce ai facut curatenia de primavara in tot apartamentul, fara ca sa fie nevoie sa te mai schimbi de hainele de casa.

Am ajuns la timp, sunt puctuala mereu. Ea nu. Nici dupa o ora. Devenise deja stanjenitor sa stau singura acolo. Am mai comandat ceva si ma prefaceam ca sunt ocupata cu Nikon-ul meu. Atunci l-am revazut. M-a salutat ca si cum ne despartisem de dimineata:
-Photogirl! Ce faci?
6 ani. Atat au trecut de cand ne-am vazut ultima oara.
-Crispin? Doamne, ce mai faci? Esti neschimbat!
Asta era adevarat. Si incredibil. Arata absolut la fel ca atunci cand ne intalneam pe scara exterioara a blocului nostru din New York, ca sa putem fuma, obositi , cate o tigara inainte de a merge fiecare la culcare. Avea aceeasi constitutie, nici un gram in plus sau in minus, nici un rid. Era atat de ireala aparitia lui acolo, in cealalta parte a lumii, cu zambetul lui impietrit, incat nu i-am pus nici o intrebare. Am povestit din nou, ca doi vechi prieteni, nimicuri (un pic de politica, un pic de muzica, noile mele poze..). La final, mi-am luat la revedere ca si cum urma sa ne intalnim a doua zi la birou, cu toate ca nu eram sigura ca o sa il mai vad vreodata.
-Photogirl, nu mai stiu cum sa ajung la hotelul meu. Ma ajuti?
Avea o camera alba, imensa, iar patul era acoperit de zeci de pernite, de toate formele. Am sarit in el ca intr-o piscina de copii, si ne-am vanat printre perne, apucandu-ne de ce prindeam si inecandu-ne de ras. Mi-a descheiat bluza intr-o secunda, exact cum o facea in noptile de pe scara.
-Mereu m-am intrebat cum reusesti? Cum de esti atat de rapid?
-Tine ochii deschisi de data asta si o sa vezi, mi-a raspuns razand.
L-am ascultat si l-am privit cum se misca cu incetinitorul, privindu-ma fix in ochi. Si-a ridicat incet mainile, si, cu fiecare miscare sacadata a lor, cate un rand de brate ii apareau in locul ramas gol, pana cand s-a transformat intr-un soi de Vishnu blond, mirosind a apa de mare. Bratele noi ii apareau de peste tot, de pe umeri, stern, pana si de pe abdomen. Ba chiar au inceput sa dea nastere, la randul lor, la mici perechi de aripi, grasute si roz. Devenise o sfera de maini frematatoare, care se multiplicau la fiecare unduire. Atunci am inchis ochii din nou!

Bye bye beautiful...

2010-04-16T23:56:00.007+03:00

Raspunsul meu la leapsa! Am incercat sa il fac in asa fel incat sa nu includ in el cele 10 puncte de la postul de mai jos, care raman pe primul loc.

10 chestii care ma ajuta sa supravietuiesc:

1. Speranta. Pentru ca cele mai frumoase zile din viata mea sunt cele care vor veni.

2. Intimitatea. Pentru ca cei din jur nu imi pot citi gandurile.

3. Ignorarea prezentului. Pentru ca atata timp cat respir, trebuie sa merg inainte.

4. Oamenii. Pentru ca am descoperit destul de devreme ca, in final, toti ma vor dezamagi.

5. Tehnica din generatia mea. Pentru ca viata ar fi extrem de anosta fara ea.

6. Uratenia si rautatea. Pentru ca ma fac sa apreciez lucrurile sublime.

7. Oja neagra. Pentru ca nu am alte carti de vizita.

8. Ciocolata. Pentru ca nu este ilegal sa o consumi in public.

9. Ochelarii de soare. Pentru ca sunt oarba fara ei.

10. Medicamentele. Pentru ca imi place sa fiu dependenta de ele.

Vrajitoarea cu dinti de metal

2010-04-11T16:35:00.009+03:00

Treaba asta cu titlurile in romana e chiar grea! Ca dovada, cel de azi! Dupa ce am stat si mi-am intors creierii pe toate partile, doar asta a iesit. Nici eu nu stiu de unde :-)

Asa, leapsa de azi, sa enumar 10 lucruri care imi plac. Ce ma fac insa daca nu imi plac asa de multe lucruri in viata?

1. Fiul meu. Pentru locul lui pe aceasta lista nu cred ca mai e nevoie de explicatii.

2. Familia mea.

3. Siguranta noastra (cu absolut tot ce inseamna asta).

4. Muzica. Nu de orice fel, dar de multe feluri.

5. Fotografiatul. Oriunde, oricand dar nu pe oricine (sunt la faza aia teribilista in care nu fotografiez persoane care nu imi plac).

6. Calatoria. Eh, la punctul asta trebuie sa recunosc ca imi place sa calatoresc cam peste tot si oriunde, cu conditia sa fie un loc nemaintalnit de mine. Unele locuri imi plac insa asa de mult incat revin cat de des pot.

7. Soarele. Desi imi face rau.

8. Dulciurile. Desi si ele imi fac rau. As manca dulciuri la micul dejun, pranz si cina, daca as sti ca nu ma fac cat o balena. Dar nothing tastes as good as being skinny :-)

9. Imi place sa rad, chiar si atunci cand imi vine sa plang pe dinauntru.

10. Noaptea. Pentru ca noaptea iese la suprafata adevarata mea personalitate. Cred ca sunt vampir... :-)

Primavara mea a durat o zi

2010-04-09T19:26:00.006+03:00

A venit momentul sa incep sa va arat si pozele pe care le-am facut in Belgrad. Sunt foarte multe, asa ca ma voi intinde pe mai multe posturi. Nu am fost un turist tipic, am pozat doar ce m-a atras, si am omis multe obiective demne de vizitat.

Un felinar aprins ziua. Asta mi-ar prinde mie bine in viata de zi cu zi, ca si asa nu vad lucrurile clar nici pe lumina...

Oare sa ma indrept spre lumina, sau sa fug cat mai am timp?

Ghici care sunt eu? Asta cred ca a fost cea mai relaxanta priveliste de anul acesta.

Cred ca fiecare oras trebuie sa aiba babuta lui care sa hraneasca porumbeii din piata centrala, cainii vagabonzi si sa mangaie pisicile ratacite.

Eh, eu ii cred! O fi asta noul sport national?

Pe straduta asta am pasit alaturi de prietenii mei. Doar ca nu i-am intalnit inca.

Vreau si eu sa o cunosc pe doamna asta cu capul verde si cu un fiu cu trei ochi! Cred ca am fi de nedespartit!

Cum poate exista atata spatiu intr-un loc atat de stramt?

Probably the best beer in the world????? No! Definitely the best!

Vino la bila albastra!

Pe astea le-am vazut intr-un interval de 2 ore! Mai multe decat am vazut in intreaga mea viata in Romania. Si asta spune foarte mult despre doua popoare care nu sunt pe pozitii de egalitate, dar a caror valoare, din pacate, nu e reflectata de nivelul atins...

To be continued!

Join me, the pit is big enough for both

2010-04-02T22:45:00.003+03:00

L-am cunoscut pe Hans intr-o dimineata blazata de Octombrie, intr-o brutarie de pe o micuta strada pietonala. Era plictisit de tot ce il inconjura, pana si de propria lui reflectie. Avea 37 de ani si un club de jazz in Amsterdam, unde turistii nu lispesc niciodata. Seara de seara barul era ticsit, iar partea cea mai buna era ca nu avea clienti fideli, nu suporta atasarea. Fetele erau mereu noi, altele, si nu era fortat sa schimbe amabilitati cu nimeni. Formatiile se schimbau si ele rapid, si oricum nu ii placeau muzicienii.

Statea in spatele meu si era iritat de faptul ca nu puteam sa ma decid ce prajituri sa comand. Ramasesem la doua variante, cocos sau banane. M-a repezit intr-o engleza latrata:

-Cele cu banane sunt mai dulci.

Am luat amandoi cate o duzina. Nu stiu de ce m-a insotit pret de vreo 10 minute dupa ce am parasit brutaria.

-De obicei pofta asta arzatoare de dulciuri ma apuca mai tarziu, pe la vreo 6. Si fumez doar seara, una sau doua tigari...

La coltul strazi a incetinit, m-a prins de brat si mi-a suflat in ureche:

- Blanche, vino sa ma vizitezi, dar singura! Fara cel mai urat om din lume...

Desi se potriveste ca nuca in perete aici, filmuletul de mai jos este pentru noul membru al familiei, caruia ii recomand cu toata caldura seriile Live at the Apollo (asta daca nu are probleme cu accentele scotiene sau irlandeze :-))

It's getting cold on this island

2010-03-30T20:15:00.003+03:00

Astazi ar fi trebuit sa continui seria mea in cautarea melodiei negasite, dar punk-ul nu este suficient de puternic. Ce faci cand esti tradat si, astfel, umilit fara sa iti dai seama, timp de aproape 5 ani, de o persoana de care ti-ai legat viata? Te mai doare, chiar daca ai aleminat acea persoana din viata ta de ceva timp? As vrea sa mai...oh, fuck it all! Today is not a good day to blog...

Ma simt asa:

Si, in ciuda oprobiului aproape generalizat la adresa gusturilor mele muzicale, piesa asta este pentru mine si pentru sufletul meu. Till plange probabil dupa o iubire pierduta, eu sufar pentru ca persoana care eram acum 10 ani a murit.

We walk together, but we never meet

2010-03-28T14:47:00.004+03:00

Acum o saptamana am auzit o melodie intr-un club. Nu stiam cum se numeste, nici macar cine o canta. Mi se parea ca aduce cu punk-ul, nici macar versurile nu le-am putut deslusi prea bine. Dar de atunci ritmul ei imi rasuna in minte zilnic, si azi am decis sa pornesc intr-o misiune: sa o gasesc! Cum nu am prea multe indicii de care sa ma leg, am luat-o de la zero si am inceput sa ascult in parte formatiile reprezentative genului, pe youtube. Asa ca, chiar daca nu o identific anul acesta, macar imi consolidez cultura muzicala.

Ziua 1
Pana acum a mers bine. Mi-am adus aminte de The Offspring si de cat de mult ii ascultam in liceu!

The Offspring - Come Out And Play
ÎncÄ�rcat de lefurhien. - See the latest featured music videos.

Si am dat de ei, pe care recunosc ca nu i-am mai ascultat de mult timp, si rau am facut!

Bad Religion - Punk Rock Song
ÎncÄ�rcat de Duketrasher. - Explore more music videos.

Si dovada ca nimic nu e nou sub soare:

You point me towards the light, but I am a night creature

2010-03-26T21:38:00.008+02:00

Cursul de saptamana asta a avut o tema de baza pentru orice fotograf amator: lumina. As avea o groaza de lucruri de scris despre asta, dar in seara asta cuvintele mele sunt mai grele decat de obicei....

Asa ar trebui sa ma pozez si eu mereu, doar o silueta fara chip, fara trasaturi, doar esenta.

Imi doresc sa imi placa albul, dar il pot suporta doar la ceilalti. Si mi-as dori sa il pot visa uneori, dar visele mele sunt la fel de intunecate ca zambetul meu, in momentele cand sunt singura.

Nu imi plac ferestrele fara perdele. Pot fi ele si de pe vremea bunicii, tot le ador! Cu cat mai gri si mai prafuite, cu atat mai bine. Asta inseamna doar ca au strans in ele multe atingeri, multe priviri ascunse...

Nu pot sa spun ca sunt adepta tatuajelor, dar pentru urmatoarea mea nunta jur ca imi voi face unul! Va fi un mic stol de randunele pe umarul drept...

Eh, daca asta ar fi fost Faculatea de Inginerie-ul, in sticla ar fi fost tuica, nu revelator sau fixator!

Ca orice studio foto (desi de amatori), care se respecta, avem si un manechin veritabil.

Si doi indragostiti, la fel de veritabili. Spring is here!

Muzica este o parte din mine, cum este mana mea dreapta sau cea stanga, sau ochii, sau inima... Este un paradox urat si murdar sa spui ca iti place de mine, dar ca nu poti suporta muzica ce imi umple mintea atunci cand sunt singura!

I love you, but you have to change everything about you

2010-03-25T21:27:00.004+02:00

Ii admir pe cei care se apropie de mine suficient de mult. Pentru ca au locurile din fata atunci cand au ocazia sa imi traga presul de sub picioare...

They came... they conquered... they left no victims!

2010-03-23T09:27:00.014+02:00

Imi este inca foarte greu sa scriu ceva coerent despre concertul de sambata, pe care eu il asteptam de ani intregi! Ce pot eu sa spun acum despre un show care s-a derulat in fata ochilor mei ca o viziune psihedelica, 2 ore care au trecut intr-o singura clipire a ochilor. Si o tristete imensa la final, cand am realizat ca nu voi mai vedea in viata mea ceva asemanator, un alt show care sa se poata macar compara cu ce am vazut. As vrea sa descriu concertul printr-un singur cuvant: perfectiune! Dar nu pot, ”perfectiunea” este un cuvant mic, gri si sters fata de ce au facut cei 6 nemti.

Am avut un vis acum cateva luni, un vis nebunesc care ma surprindea. Insa sambata visul meu s-a transformat intr-o furnica dezorientata in fata realitatii, care luase forma unui tzunami de sunete, emotii si tunete.

Pozele sunt facute cu o sapuniera pe care o foloseam in facultate, si se vede... data viitoare nu voi mai face poze, voi fi cu ochii pironiti pe scena tot timpul.

Spectacolul lor pirotehnic este vestit deja, efectele sunt coplesitoare, completeaza perfect muzica, iar flacarile care tasnesc din toate partile scenei sunt atat de fierbinti incat le simteam cu usurinta si eu, desi aveam loc in tribune. Nu imi pot imagina cum este pentru ei, pe scena.

Till a fost magnific, implicat 200% in spectacol, fara ezitari, fara scapari, o voce puternica si subjuganta. Nici un derapaj, nici o greseala, neamt pana in varful sireturilor rosii!

Nici ceilalti nu s-au lasat mai prejos. Este hipnotizant sa ii vezi cat sunt de implicati in show-ul pe care il fac, desi acesta este repetitiv pana la epuizare. Toti cantau ca si cum o faceau pentru ultima data in viata lor, sareau, radeau, se invarteau, transpirau sub rafalele de flacari si articifii.

Singura mea nemultumire a fost ca in cele 2 ore nu stiam unde sa ma uit, la spectacol, la efecte, la public... Totul s-a derulat atat de impresionant incat mi-a fost incredibil de greu sa ii urmaresc pe toti, fiecare membru al formatiei era un spectacol in sine: Olli si Paul au dansat tot timpul si au ras, Richard s-a zbenguit si el si s-a invartit in cercuri ca un copil care a mancat prea multe dulciuri seara, Flake a facut vreo 20 de kilometri pe trademill-ul sau , Schneider a batut intr-un ritm frenetic la tobe, iar Till... Till e o forta a naturii, capabil sa isterizeze 20 000 de oameni cu o singura miscare a mainii sau clipire de ochi. E genul de om care ar putea mobiliza masele si ar putea porni un razboi de unul singur, pentru ca s-ar gasi zeci de mii de oameni sa il asculte orbeste.

Publicul belgradez merita un post separat. Au fost magnifici! Fapt remarcat pana si de cei de pe scena, care s-au declarat ulterior miscati de reactiile create. Arena in sine a fost impresionanta, ma tem ca vor mai trece ani buni pana sa avem si noi asa ceva. Organizarea, impecabila! S-a intrat lejer, desi eram o groaza de oameni, nu s-a asteptat nici o secunda. Am fost verificati si perchezitionati minutios in doar cateva clipe, si indreptati spre locurile noastre.

Totul a fost calm si randuit, pana ce au inceput sa cante Rammstein-ii, cand s-a dezlantuit iadul! Nu cred ca va puteti imagina mai mult de 20 000 de persoane, pe trei niveluri, in picioare (desi aveam loc pe scaun, nimeni nu a stat jos), cu mainile sus, sarind, cantand si urland la unison fara oprire, ca o armata de orci dezlantuiti. La un moment dat am avut impresia ca se va descentra pamantul din cauza vibratiilor cauzate de ritmurile sacadate pe care saream. Iar in unele momente tribunele cantau atat de tare incat ii acopereau pe cei de pe scena.

Vestitul inger de metal al lui Till, semn ca spectacolul e la final. Sublim si trist...

La final au ingenunchiat in fata publicului. Si am meritat din plin gestul lor! Pana si tantalaia de mine a sarit si urlat si cantat 2 ore, fara sa imi pese ca sunt singura romanca intr-o tribuna de sarbi surescitati.

Si daca experienta asta nu a fost destul de extrema pentru mine, ce a urmat a completat tabloul intr-un mod perfect: sarbatorirea evenimentului intr-un bar belgradez underground de heavy metal, unde am dansat 3 ore pe rock sarbesc!

Si nu pot sa ii uit pe noii prieteni extraordinari pe care i-am cunoscut acum, fani mult mai vechi si devotati decat mine, dar pe care sper sa ii revad cat de curand.

Si cateva filmulete de la concert, cu piesele mele preferate. Merita sa va sacrificati cateva minute si sa va uitati!

This world is another planet's hell

2010-03-16T21:59:00.007+02:00

De ce nu imi pot aduce aminte de multe chestii care s-au intamplat acum 10 ani? De ce imi aduc aminte insa in detaliu zile intregi din copilaria mea, dar anii de liceu si de facultate se pierd intr-o pacla neagra din care doar intamplator mai razbate ceva. Azi noapte, chiar cu cateva minute inainte sa adorm, mi-am dat seama ca in ceata asta intunecata am intalnit o groaza de lume.

Acum cativa ani am stat o vara in America. Pe Crispin nu mai tin minte cum l-am cunoscut, stiu doar ca era canadian si obsedat de ideea ca viata lui se scurge fara ca el sa o poata influenta in vreun fel. Isi dorise foarte mult sa calatoreasca, dar ajunsese doar pana in New York, de unde nu se clintea. Si-a dorit sa devina un pictor vestit, dar lucra intr-un restaurant si nu mai picta decat cand il apucau depresiile. Isi dorise multi prieteni, dar lumea se cam ferea de el. Si desi facea eforturi disperate sa isi schimbe cumva cursul vietii, destinul parca ii facea in ciuda si ii bara toate tentativele. Intr-o seara, dupa vreo 3 beri, combinate cu una din starile lui albastre, mi-a spus ca era convins ca undeva in lumea asta exista o persoana care are parte de tot ce isi doreste el:
-E unul acolo, nu stiu unde, care imi traieste viata! Unul care calatoreste in locurile mele preferate, care are gloria mea si prietenii pe care mi-i doresc...
-Aaa, Crispin, e cam ciudata ideea asta a ta!
-Viata mea o sa vina inapoi la mine doar daca el va disparea. Inca nu l-am gasit, dar il caut de cativa ani deja. Stiu doar ca sta in New York.

Nu am mai vorbit cu el de atunci. Nu stiu ce i s-a mai intamplat, desi as putea afla foarte usor, o cautare de cateva secunde pe Google si gata! Dar imi e frica de ce pot afla, prefer sa cred ca viata pe care si-a dorit-o s-a intors la Crispin, fara ca el sa ajunga sa faca ceea ce avea in minte...

I restore myself when I am alone

2010-03-11T20:53:00.004+02:00

Artistii trebuie sa ramana neintelesi, pentru simplul motiv ca nici ei nu se inteleg pe ei insisi. Si apoi daca creatiile le sunt ”citite„ in cele mai adanci sensuri inca din primele secunde, ce farmec ar mai avea?

Daca singuratatea ar fi un talent, ma intreb cati artisti m-ar inconjura.

O camera plina de oameni ma face automat sa ma simt extrem de singura. Cu cat sunt mai multi, cu atat e mai puternic si sufocant sentimentul. O suta de ochi, zeci de zambete fortate. Astept ziua cand voi intalni un zambet autentic la o persoana matura. Nu unul schitat, nu unul cu toti dintii, ci unul din suflet, zambetul ala care iti lumineaza obrajii si iti ia automat 10 ani de pe fata.

Imi doresc ca cineva sa reuseasca sa exprime muzica in culori !

Ma bucur ca aceasta creatie nu este in posesia mea, mi-as pierde ore intregi urmarindu-i detaliile si visand... Ar fi un drog, dar unul care chiar te-ar rupe de realitatea din jur, si nici nu ar distorsiona-o.

Pozele sunt facute la Expozitia Format 8, pentru cei interesati.

He lives behind the sunshine

2010-03-08T21:52:00.005+02:00

Fiecare poza are povestea ei. Dar sunt si poze care genereaza la randul lor povesti. Aceasta este poza mea, a carui poveste a inceput, cu un final inca necunoscut.

Imi plac fotografiile, cand am cateva minute libere ma plimb pe net si ma uit la poze, orice fel de poze, artistice, de familie, publicitare. Fiecare poza isi are rostul ei, povestea ei. Intr-o zi, dupa ce am trecut rapid prin vreo suta de imagini aleatorii, am vazut-o. Avea ceva ce ma zgandarea, nici acum nu stiu ce, mi-a ramas privirea pe ea mai mult de 5 secunde (asta este criteriul meu) si am salvat-o (imi schimb foarte des wallpaper-ul de la calculator, dar si imaginea de fundal de la telefon, asa ca am o intreaga colectie de poze ciudate). Din acel moment a ramas pe ecranul telefonului, ba am folosit-o si ca avatar la un moment dat. Ma repet, inca nu imi explic de ce, si acum am momente in care pur si simplu ma holbez la ea si ma rup de realitate, gandurile imi devin mai usoare si incep sa pluteasca haotic. Ciudat, efectul ei nu se diminueaza in timp, ba parca devine mai puternic, desi o am in fata ochilor de cateva zeci de ori pe zi.

Apoi, intr-o seara, la o iesire cu prietenii mei fotografi, unul dintre ei a observat-o si m-a intreabat:
-Tu ai facut poza asta?
Raspunsul a iesit singur, fara ca macar sa apuc sa ma gandesc la el, si atat de repede incat si pe mine m-au uimit cuvintele:
-Nu, dar o voi face.
Declicul.

Ce a urmat a curs de la sine. Doua telefoane, o jumatate de ora pe net si gata!
Saptamana viitoare imi voi face bagajele si voi pleca sa fac poza mea. Sunt sanse foarte mari ca din cauza vanzolelii, nici sa nu apuc sa imi scot camera din buzunar, dar nu mai conteaza acum. It's the journey, not the destination, right?

PS: Postul acesta era pregatit de ceva timp, dar il public cu ocazia concursului de aici. Sa fie primit!

Si acum pentru curiosi:

I hate days like these

2010-03-06T14:01:00.002+02:00

Stiam o fata, mai demult. Anul trecut am vazut-o pentru ultima data, dar de atunci mi se pare ca au trecut sute de ani... Atat de multi incat nu imi mai amintesc nici cum o cheama, nici cum arata, nici ce culoare au ochii ei. Si nici nu mai vreau sa o intalnesc vreodata!

Jellyfishing, jellyfishing!

2010-02-28T12:06:00.006+02:00

Inca o zi in studioul de la cursul foto. Incercam sa pozam la lumina slaba de la apusul soarelui, fara alte surse externe. Modelul nostru este Cezar, care ar putea practica meseria asta in timpul liber, de fapt ar putea fi un excelent actor, dupa umila mea parere.

Ma intreb de ce atunci cand unele persoane intalnesc altele persoane care au aceleasi trasaturi de personalitate ca si ele, au imediat tendinta de a le dispretui? Cam alambicat exprimat, dar intelegeti voi ideea!

Cand am inceput cursul mi-am propus sa fac cate o poza in fiecare zi. Era provocarea mea, ca oriunde merg sa imi iau aparatul cu mine si sa pozez, chiar daca uneori nu eram inspirata. Bineinteles ca nu am reusit chiar in fiecare zi, imi este foarte incomod sa imi car zilnic geanta cu aparatul dupa mine la birou, mai ales ca pe langa ea imi mai car si geanta mea, plus un mic terorist si ghiozdanul aferent, pana la gradinita! Dar in timpul liber, eu si Nikon-ul meu suntem de nedespartit, deja incepe lumea sa se uite aiurea la mine si eu ma simt ca si tipa aia de isi cara butucul de copac dupa ea in Tween Peaks.

Pozele de pe jos sunt temele noastre de semestrul trecut. Iar in fundal Cezar incearca sa ne explice efectul Bokeh.

Nu imi plac oglinzile, dar pe aceasta o iubersc si planuiesc sa o rapesc in secret, intr-o noapte cand paznicul a adormit. Dupa cum se vede, e o oglinda care distorsioneaza un pic, adica slabeste si inalta, desi nici in realitate nu sunt prea departe de imaginea asta (eh, acum inalta chiar mi-ar place sa fiu...). Poza dorita e de fapt cea facuta de colega mea, ea incerca sa o pozeze pe Blanche-fotografa, pentru viitoarea ei expozitie. Dar cum se pare ca la mine a devenit un reflex gestul de a imi face o poza in fiecare suprafata reflectorizanta, decretez ca aceasta va fi my signature pose, asa ca puteti sa va mai asteptati si pe viitor la asemenea monstuozitati :-)

Asa, si asta este melodia care imi suna in cap de cel putin 2 saptamani..... cred ca doctoressa imi va da un tratament dupa dezvaluirea mea....

A friend in tweed is a friend indeed

2010-02-22T20:38:00.004+02:00

Asa, o sa trec rapid prin pozele de la ziua mea, ca si asa pentru mine ocazia in sine a meritat a fi comemorata, nu sarbatorita. Locatia, un alt club, specificul e cam acelasi (I see a pattern developing...).

Am fost un monument de seriozitate intr-o mare de prieteni zambareti!

Uneori merita sa cauti lumina de la capatul tunelului doar pentru persoana care o intretine.

Reteta speciala a prietenei mele A. Cred ca e magica, pentru ca m-a apucat si dansul in curand. Desi n-am renuntat la stilul meu retardat de a dansa cu mainile la spate, ca un pitic suparat.

Colegii mei fac misto de mine pentru ca in general refuz sa folosesc lumini suplimentare atunci cand fac poze, si prefer sa ma folosesc de cele existente. Flash-ul il folosesc doar cand tin neaparat sa fotografiez vreo persoana. Din cauza asta majoritatea pozelor mele sunt cam intunecate, dar ma reprezinta. Unele sunt si tremurate, dar ambiguitatea nu este un defect.

La poza asta ma chinuiam de mama focului sa prind reflectorul in prim plan, cand am fost abordata de o doamna care m-a rugat apasat sa nu o fotografiez, desi, dupa cum se vede, eu tinteam peretele. Am lamurit-o repede de scopul tentativelor mele. Acum sper doar sa nu fi fost cineva vestit :-) Desi ce persoana vestita ar veni tocmai in oraselul meu sa se distreze?

Yep, trebuie neaparat sa invat si eu miscarea asta...si rapid!

Na, ca l-am prins in final!

Am autocenzurat restul pozelor, ca iar ma cearta ma soeur ca pun poze cu mine in ipostaze care ma dezavantajeaza.

Dupa atata agitatie, am o singura problema: Nikon-ul meu nu se simte prea bine! Daca pana acum, atunci cand faceam poze, facea crrr crrr click, acum face crrr crrr click crrr!!! Oare de la ce o fi ultimul asta crrr?????

Gata cu atatea posturi vesele. Va promit ca urmatorul va fi mai sumbru.

When in doubt, rubber out!

2010-02-19T19:57:00.015+02:00

Sper ca aveti cateva minute libere si o punga mare de floricele de porumb, pentru ca asta va fi un post luuuung! Ma gandeam sa va arat cu se deruleaza un chef pe la noi, desi asta e o petrecere atipica (e miercuri, si a doua zi la 8 trebuia sa fim cu totii la birou, gata de munca!).

Am ajuns la locatie, un bar frumusel, specific Jazz and Blues.

Lumea se aduna incetisor, pe la 12 incepe sa vina artileria.

Domnul din imaginea, chitaristul Noris, ne-a intretinut pentru inceput. Surprinzator, pentru mine, a fost chiar bun si deja de la al doilea cantec lumea intrase in atmosfera rock'n'roll.

Na ca nu eram singura care poza in nestire :-) Numai ca ea era mult mai dotatat tehnic decat mine.

E adevarat, the camera does add on a few pounds! Arat cat o gogoasa, desi am doar 48 de kg :-(((

Intr-un club de genul asta, degeaba esti nefumator. Toata lumea fumeaza si ajungi sa inhalezi o groaza de nicotina in doar catvea minute.

Asa, acum incepe distractia! Obligatoriu, sarbatorita ne pune sa dam peste cap cate un shot. De la al doilea, lucrurile par mult mai interesante, stati pe faza!

Petrecaretii s-au incalzit, danseaza, toata lumea se stie cu toata lumea (in afara de mine, care nu cunosc pe nimeni, zici ca am fost la un party intr-un alt oras...)

Love is in the air! Cei doi m-au rugat in mod special sa le fac o poza. Daca cumva ajung sa imi citeasca blog-ul, sper sa le placa!

Cam prea multa dragoste in zona, pentru gustul meu...

Macar eu nu am combinat tequilla cu vin. Desi aia care au facut-o s-au simtit al naibii de bine! Oare stiu ei ceva ce eu nu stiu?

Dupa inca cateva shot-uri, parca nu mai sunt toti atat de prietenosi :-)

How classy! Singura oglinda mai de Doamne ajuta e in baie, asa ca oroarea asta trebuia sa vada lumina zilei.

Aoleo! Si eu care incercam sa o activez cu puterea mintii!

Cola-vodka sau Vodka-cola? Parca si luminile sunt mai ciudate.

Si ce e cu punctele astea verzi de peste tot?

Pamantul se invarte mai repede miercuri seara, e demonstrat stiintific, stiu eu! De aia sunt intr-o dunga pozele (ce, nu imi credeti explicatia? Sunt sigura ca am vazut ceva despre treaba asta pe Discovery! :-))

Si gravitatia e mai accentuata!

Asa, de obicei nu pun poze pe blog cu persoane carora nu le-am cerut permisiunea, dar asta e un caz special. Domnii astia doi s-au pozitionat in spatele meu si timp de vreo jumatate de ora mi-au facut poze cu telefoanele (eu sunt sigura ca de fapt imi pozau aparatul, in nici un caz decolteul!). Eu am fost insa intr-o dispozitie zen si i-am ignorat complet, desi imi venea sa le aplic vreo doua cu Nikon-ul meu... :-))) Pe bune ca nu mai inteleg barbatii din ziua de azi!

EDIT: Le-am scos pozele, ca mi-a trecut supararea :-))

Continuam de unde am lasat-o. Desi nu stiu daca mai e cazul, pentru ca....

Deja totul incepe sa se invarta...

Pana si globul asta e pe viteza supersonica.

Parca nici Noris nu se simte prea bine, uite ce tremura!

Si astia sunt cam albastrui, saracii...

Da cu OZN-urile astea ce e?

Si de cand e podeaua asa de aproape???????????

The end!

In realitate nu a fost chiar asa de palpitant, dar ne-am distrat grozav! Am dansat si am povestiti si am glumit, si, cel mai important, am plecat acasa toti treji si inca bine dispusi. Iar in seara asta repetir, ca e randul meu sa dau de baut!

Am totusi o concluzie de tras: Nikon-ul meu are puteri magice! E un adevarat magnet pentru oameni, e suficient sa te plimbi cu el in mana printr-o sala plina, ca automat te abordeaza o groaza de persoane :-) Dupa ce s-au prins prietenele mele de smecheria asta, mi l-au confiscat pentru restul serii si au plecat toate acasa cu buzunarele pline de biletele cu numere de telefon. Partea proasta e ca acum o sa ma cheme toata lumea la chefuri doar de dragul aparatului :-))))

Such a perfect day!

2010-02-16T21:55:00.003+02:00

Azi am avut o zi calma, dar care s-a terminat triumfal. Distractia a inceput cand am ajuns la dentist. Medicul meu este foarte organizat, de asta l-am si ales, de obicei nu trebuie sa astept mai mult de 5 minute pana sunt invitata in cabinet. Azi am asteptat.... o ora! Apoi, situatia mea s-a dovedit a fi destul de problematica, si a trebuit sa imi lucreze la 4 masele, doar la 2 cu anestezie, ca si asa depasisem norma. Exact cand era pe punctul de a incheia, mi-a sarit o plomba, ca din senin. Zambind printre dinti, dentistul imi repara grabit maseaua. In final, la plecare, imbracandu-ma nervos pentru a ma evapora din cabinet pe cat de repede posibil, mi-am agatat un cercel de haine, am tras cu draci de fularul care opunea rezistenta, si cercelul mi-a sarit in spatele canapelelor din sala de asteptare. Noroc cu un domn foarte dragut, care m-a ajutat sa trag mobila de la locul ei pana mi-am gasit bijuteria. Si, cireasa de pe tort, acasa am observat ca eram plina de sange, mi-am sfasiat un pic ureche, dar numai un picut :-)
Celei trei ceasuri rele de marti? Sau e si asta un talent pe care nu stiam ca il posed?

The creature must die!

2010-02-11T20:53:00.005+02:00

Elek traia intr-un oras mic pe care il ura. Il parcurgea doar ziua, caci noapte orasul il sufoca, siluetele alungite parea identice, o armata de monstri fara chip si fara minte. Nu ii placea noaptea de mic copil, pentru ca noaptea Fritz era mai puternic si mai rau. Fritz traia in mintea sa si nu il lasa sa faca nimic din ceea ce lui ii placea: ”Elek, nu te duce la petrecere!”, ”Elek nu bea paharul ala de vin!”, ”Elek, nu ii zambi colegei tale de banca!”. Il ura pe Fritz, fara el viata lui ar fi fost atat de frumoasa, ar fi calatorit in toata lumea fara sa se uite inapoi, ar fi inotat cu delfinii, ar fi zburat cu cocorii, ar fi dansat pana la epuizare, ar fi facut o mie de lucruri care ii treceau zilnic prin cap. Dar Fritz era mereu acolo si dadea dezaprobator din cap. De ce nu ii poate rezista? De ce il asculta mereu orbeste? In fiecare dimineata se trezeste cu acelasi gand, obsedant, dar din ce in ce mai clar si mai puternic: ”Fritz al meu trebuie sa moara!”

Dishonour ends here!

2010-02-08T23:02:00.003+02:00

Cele mai dragute lucruri care mi-au fost spuse in ultima luna:

- Te-ai apucat de cursuri foto? Da tu chiar ca ai prea mult timp liber! (daaa, chiar incep sa ma simt ca un parazit pe spatele societatii)

- Ai facut si tu 4 poze si acum te crezi artist! (nici nu esti frustrat, nu?)

- Te-ai apucat si tu acum la batranete de fotografiat! (nici tu nu esti frustrat, la cei +20 de ani fata de mine, tinerelule!)

-Sper sa fie ceva de capul pozelor alora, ca si asa nu ai dansat toata seara. (daca stiam ca un simplu aparat semi-profesionist ma va scapa de pseudo-dansul de la chefurile de final de an, mi-l luam din liceu)

-Tu si muzica ta de trei parale! (asta a fost chiar pe gratis si din senin, ca ascultam Muse, si a venit de la un tip care are ringtone la telefon cu Holly Dolly)

I shotgunned a bear, and here is my father!

2010-02-04T20:57:00.004+02:00

Oficial, sunt Miss Santier din momentul in care job-ul meu m-a facut sa imi petrec o buna parte a timpului prin asemenea locatii. Titlul nu mi l-am acordat eu, nici muncitorii, ci colegii de birou care cred ca m-au trimis acolo mai mult pentru a avea un motiv de bascalie in pauza de tigara :-) Dar eu sunt constiincioasa si ma duc de fiecare data, imi iau notite, si chiar am inceput sa inteleg ce vorbesc constructorii intre ei (spre deosebire de acum un an, cand puteam sa jur ca sunt specialisti in Esperanto). Astazi insa am devenit si Doamna Inginer (nu, nu am fost strigata asa din greseala, ci am observat ca am fost cadorisita in acest fel in actele oficiale ale lucrarii respective), o premiera, mai ales ca eu am terminat filologia.

Si, ca intr-un Oscar Moment, vreau sa ii dedic acest titlu tatalui meu, care a crezut mereu in mine, si al carui vis s-a implinit in aceasta dimineata: are, in sfarsit, fata inginer!

Someday I will conjure you

2010-02-02T20:18:00.007+02:00

Imogen avea prostul obicei de a merge desculta prin zapada. Talpile ei lasau urme adanci si galbene. Se misca incet, alunecand intr-o parte.

Trista, lumea se ferea de ea, si nu din cauza vocii latratoare. Lumea nu o dorea pentru ca era sora celui...

La Multi Ani!

2010-01-31T14:36:00.007+02:00

Pentru ca astazi este ziua oficiala de nastere a unei blogger-ite foarte active si populare, profit de pagina asta si ii urez, din nou, LA MULTI ANI, multe postari, si mai multe comentarii si tot atatia prieteni noi!

Si coloana sonora:

Faith will ignore you

2010-01-28T23:38:00.000+02:00

De cate ori vi s-a intamplat sa treceti prin fata unei oglinzi si sa va suprinda imaginea reflectata? Sa nu o recunoasteti, sa vi se para intunecata, urata, trista sau hidoasa? Sau contrariul, sa va intrebati: cine e tipa aia faina din coltul opus al camerei, si de ce e imbracata la fel ca mine (sau tipul...)?

Am un obicei enervant. De fapt nu e chiar un obicei, e mai mult o chestie care mi se intampla mult prea des: discutand cu o colega pe hol, descopar o briza de parfum ciudat, bizar dar subjugator. O intreb, evident, cu ce parfum s-a dat. Raspunsul nu ma multumeste, stiu de ce parfum vorbeste si nu e cel care m-a atras. Imi miros hainele si imi dau seama: "Aaah, nu tu mirosi asa, ci eu!" (hmm, cu replici din astea savante mi-am castigat eu popularitatea). Cum se poate sa te mai miste o aroma pe care o simti zilnic, luni intregi, ba poate chiar ani?

Cam multe semne de intrebare pentru o singura postare...

Innocence is failing

2010-01-26T18:31:00.000+02:00

Anul trecut am incercat sa ma reapuc de fumat. Dupa a patra intoxicatie cu nicotina, am renuntat, trista ca ma indepartez de o sursa de satisfactie imensa. Un coleg mi-a suierat superior: ”In sfarsit corpul tau este mai destept decat tine!”

Foto: Mircea V. Turdean

My friend confessed she passed the test

2010-01-24T11:23:00.000+02:00

Urasc zapada! Frigul imi face rau, iar pozele imi ies supraexpuse. Iar cand o colega mi-a scris vineri, invitandu-ma la un antrenament de karate in zapada, am spus ”Da!” imediat. Satisfactiile cresc pe masura ce provocarile sunt tot mai dureroase, nu?

Iar pentru mine provocarea a fost imensa, sa pozez siluete imbracate in alb din cap pana in picioare, pe un camp de zapada imaculata, sub un soare orbitor care se reflecta si de pe cele mai mici suprafete.

Nici in ziua de azi nu imi pot explica de ce eu am crezut initial ca e vorba de grupa de juniori, si am plecat de acasa anuntand pe toata lumea ca ma duc sa pozez copii in zapada.

Judecand dupa centurile lor, numai incepatori nu sunt!

Nu imi pot imagina cum a fost pentru ei antrenamentul, dar eu am obosit doar strecurandu-ma printre ei si incercand sa nu le stau in cale, dar in acelasi timp si sa le fac poze.

Trebuie sa recunosc ca admir un om curajos! Iar pe colega mea si mai mult! La aceasta etapa eu eram deja congelata, si eram imbracata pana in dinti.

Cine ma mai enerveaza, sa se uite bine la pozele astea si sa se gandeasca ca astia sunt prietenii mei care ar sari in apararea mea la cel mai mic semn! De fapt e prima oara cand ii intalnesc, dar voi nu stiti asta, nu? He, he...

La final am fost rasplatita cu un pahar de ciocolata calda si cu o discutie destinsa. Am descoperit niste oameni calzi si prietenosi, in ciuda aparentelor uneori fioroase.

Acesta a fost micul si primul meu fotoreportaj!

Happiness is the root of all evil

2010-01-21T19:56:00.000+02:00

Ii multumesc lui Simion Cristian pentru premiul de azi. Am fost sincer surprinsa, sunt de foarte putin timp in blogosfera si mi-am facut aceast jurnal mai mult pentru a avea un loc unde sa imi golesc mintea (tocmai de aceea ma mira si ma bucura fiecare comentariu primit). Dar tocmai din cauza ca nu sunt de mult prin zona, nu am apucat sa ma uit in jurul meu, si in acest moment nu pot da premiul mai departe decat celui de la care l-am primit, si, bineinteles, lui SLVC. Dar promit ca voi cobora din lumea mea un pic, pentru a vizita lumile altor blogger-i curajosi (pentru mine, blogger curajos e un pleonasm, orice persoana care isi pune sufletul pe net e demna de admiratie).

I'm the Queen of Liberties

2010-01-20T22:25:00.000+02:00

Sunt incapabila sa imi fac autoportretul... Oricat de mult incerc, tot nu reusesc sa proiectez imaginea pe care o vad eu din interior, iar din imaginea pe care reusesc sa o creez privitorii retin exact detaliile care imi sunt straine.

Don't get your panties in a bunch, inca nu am renuntat la parul lung si castaniu! :-)

Who needs friends?? Friends are for quitters!

2010-01-19T18:46:00.000+02:00

Unii oameni nu reusesc sa isi faca prieteni pentru ca le lipseste increderea in sine, in ceilalti. Altii nu reusesc deoarece nu se pot adapta anturajului lor. Eu nu mai am loc, am deja prea multi prieteni in mintea mea...

Sunt produsul unui vis stricat

2010-01-17T11:05:00.000+02:00

Cel mai urat om din lume nu poarta negru, negrul este pentru visatori si pentru fetele cu sani mici...

Cand pisica nu e acasa....

2010-01-16T00:23:00.000+02:00

Ieri, la curs, ora de laborator. Adica ne-am dus cu totii in camera obscura (traducere: ne-am tarat oftand si lipsiti de entuziasm) unde urma sa developam filme alb/negru (yupiii! mda, in realitate e si mai anost decat suna). Dupa vreo jumatate de ora, trei dintre noi am dezertat si ne-am intors in atelier, unde ne-am facut de cap cu o peruca grizonata. Dupa vreo 10 minute au mai aparut inca trei colegi care au abandonat si ei lupta cu revelatorul si fixatorul. Ne-am mai desfasurat noi si cu cateva flori si alte obiecte de recuzita de prin zona, apoi am plecat rapid acasa, pana sa vina profu, sa nu ne prinda ca am facut chef fotografic in lipsa lui (he, he).
Daca nu ma recunoasteti, va dau un indiciu: eu sunt aia care arata ca o pensionara ce hraneste toate pisicile din cartier si care coace fursecuri cu cardamon pentru copii din vecini!

Pure morning

2010-01-14T19:07:00.000+02:00

O dimineata pura, ca toate sutele de dimineti pure de pana atunci. Intrerupta doar de iesirea la suprafata a celui mai urat om din lume....

And the winner is....

2010-01-13T23:39:00.000+02:00

După multe ganduri si multa munca, am ales in sfarsit pozele care mi-au placut cel mai mult de la cursul de vineri (bineinteles, in afara celor pe care le-am postat deja):

Colegii mei au fost foarte inventivi si deschisi la ideii traznite, si asta a fost doar începutul!

Sunt curioasa daca observa careva ca am început să scriu cu diacritice, lucru care pe mine ma calca pe nervi!!

Si ultima mea obsesie, Placebo...

Edit: revin la scrisul fara diacritice, ca vad ca o parte din ale mele nu sunt recunoscute....

Funny farm

2010-01-12T18:54:00.000+02:00

Vineri ne-am adunat la curs, care cu cate un obiect vestimentar mai ciudat, ne-am echipat si am inceput sa ne dezlantuim. De data aceasta va prezint doar echipa si echipamentul. Rezultatele, mai tarziu!

Peisajul:

Echipa traznita:

Raluca

Mici

Alma

Roxi

Zamfira

Ovidiu

Last, but not the least: Cezar (A.K.A. Profu')

Mai tarziu, ce a iesit dupa 2 ore!

This could be the beginning of a beautiful friendship

2010-01-10T21:39:00.000+02:00

Vineri, ora de improvizatie la curs. Asta e doar un mic preview, continuarea in zilele urmatoare, cand sper ca voi avea timp sa editez o parte din poze. A fost foarte interesant experimentul, vor mai urma si altele.....

Let's party!

2010-01-09T23:11:00.000+02:00

Prima petrecere de copii pe care o fotografiez. Multa veselie, copii frumosi si plini de energie! La multi ani sarbatoritei, sa creasca mare si frumoasa!
Cateva poze, de ici de colo, care oricum nu pot exprima atmosfera petrecerii. La evenimetele de genul acesta este mult mai greu decat la nunti, pentru ca dupa 2 ore de stat intre 20 de copii setati pe Turbo Speed simti nevoia sa te ascuzi intr-o pestera 2 zile (he he, eu sunt oarecum vaccinata, ca traiesc zilnic cu un terorist care uneori face cat 10 copii agitati)!

Apa si sapunul e salvarea si de data aceasta, insa sub forma balonaselor.

Mihai a fost mortal la tunurile de confetti si la deschiderea sampaniilor pentru copii, era singurul care fugea cu viteza sunetului in cealalta parte a casei cand auzea pocniturile (era asa de rapid ca aveam impresia ca a descoperit teleportarea). Asta ma face sa ma indoiesc ca va urma traditia familiei (a barbatilor din familie), si anume vanatoarea :-)

Sau poate va vana doar "caprioare".......

Mami, mami, chiar de ziua mea a trebuit sa apara lupul????

Am doar 2 lei......

Peste tot, numai printese!

V-am spus eu ca sunt rapizi, micutii?

Ultima noapte/prima dimineata

2010-01-02T23:45:00.000+02:00

Si a trecut si Revelionul, la fel de repede ca si anul trecut.... Tema surpriza a petrecerii a fost Rusia (neasteptat, dar se potrivea cu starea mea de spirit). Cateva poze facute printre multele poze cu participantii la petrecere:

La multi ani!

2009-12-31T12:08:00.000+02:00

La multi ani! Sa aveti parte de un an nou de un milion de ori mai bun decat 2009 :-)

Somewhere over the rainbow

2009-12-30T16:26:00.000+02:00

Believe the rainbow, taste the rainbow!

Craciun fericit!

2009-12-26T10:24:00.000+02:00

De Craciun, daca tot am niste zile libere, profit de ele jucandu-ma cu Photoshop-ul.... Cu ocazia asta ajung la concluzia incredibila ca inca nu exista suficiente tutoriale pe net :-)

Si daca sunteti mai melancolici...

Inspiratie de Craciun

2009-12-20T19:35:00.000+02:00

Ca tot trebuie sa ma inteleg cu Photoshop-ul asta, am profitat de sarbatori ca sa mai ma familiarizez cu toata povestea asta cu editatul pozelor. Asta este prima incercare, mai urmeaza :-)

Waiting for the light

2009-12-18T14:02:00.000+02:00

Am o melodie care ma obsedeaza de cateva zile, ma trezesc cu ea in minte dimineata, o ascult cred ca de vreo 10 ori pe zi.... here it goes:

Getting a head start

2009-12-13T20:17:00.000+02:00

So, pe scurt, asta este bradul meu (ecologic) de Craciun (hmm, adica doar detalii, ca acum vad ca nu i-am facut poze pe de-a intregul....)! Le-am pozat cat inca sunt intregi, pentru ca pisica mea este in extaz de cand l-am instalat (de ieri vaneaza fiecare figurina in parte si fiecare globulet, de trebuie sa pazim bradul in ture :-)).

Inca cateva, daca nu v-ati saturat.

Si aici...infidelul!

I'm loving it!

2009-12-02T17:27:00.000+02:00

Oare de ce sunt copii atat de atrasi de Mc?

Sau de stegulete? :-P

Lumina de week-end

2009-11-29T18:53:00.000+02:00

2 zile, multe evenimente... ce te faci cand iti place sa fotografiezi oamenii, reactiile lor, mimica, privirea, dar nu esti sigur ca acestia vor fi de acord sa le faci pozele publice? Te concentrezi pe altceva sau le sacrifici vointa?

2009-11-29T18:52:00.000+02:00

Once again, with feeling!

2009-11-25T19:25:00.000+02:00

Continuarea seriei cu fantomita simpatica si furacioasa de carti :-)

Plimbare in ceata

2009-11-22T09:21:00.000+02:00

Vineri, cursul de foto.... orasul, in ceata. Aflu si eu , in imensa mea ignoranta, ca ceata este o adevarata mina de aur pentru un fotograf! Profu de ia pe toti la o plimbare prin oras, improvizata in ultimul moment, drept pentru care o parte din noi facem poze cu telefonul mobil (pe bune ca de acum nu ma mai despart de Nikon-ul meu nici cand ma duc la piata!). Concluzia mea: daca te apuca elanul creator si te intersectezi cu situatii neasteptate, tehnica nu trebuie sa iti stea in cale!

Art imitating life or life imitating art?

2009-11-19T21:20:00.000+02:00

Expo

2009-11-15T16:56:00.000+02:00

Back to school

2009-11-15T11:59:00.000+02:00

Addicted

2009-11-10T22:49:00.000+02:00

Photowalk

2009-11-08T22:25:00.000+02:00

De azi....

Toamna? Iarna?

2009-11-07T10:07:00.000+02:00

In the town where I was born, lived a man who sailed to sea.....

How I met my ghost

2009-10-25T14:41:00.000+02:00

Eu o sa mor cu Photoshop-ul asta de gat! Sau cu tutorialele.... :-)
Asta e o incercare pentru seria ”When you see it...” he he, am zis incercare!

Si daca tot am tema la curs ”Autoportret”, ei bine.......

Si asta e bonus..... riddle riddle......?

Structura ascunsa a unui patrat

2009-10-23T12:12:00.000+03:00

In cautarea timpului pierdut....

2009-10-21T21:57:00.000+03:00

Iernut sequel

2009-10-15T21:28:00.000+03:00

Inca cateva poze de duminica....

Castelul din Iernut

2009-10-14T18:51:00.000+03:00

Pozele mele de duminica, au iesit mai bine decat ma asteptam, la experienta mea :-)) Ma mir ca am prins subiectii in cadru....